Generatia Do It Yourself

VEZI FOTO

POZA 1 / 5

ERA PRIN 2005, MAI PRECIS TOAMNA, cind Rucsandra Pop si Alina Floroi si-au dat seama ca in oras nu se prea intimpla mare lucru, asa ca au hotarit sa organizeze ceaiuri saptaminale (la care fiecare invitat venea cu cana lui), dupa modelul vechilor saloane literare. Peste un an, au trecut la lucruri mai serioase: primul back-to-back poe­try reading intr-un bar, si astfel a luat fiinta Hydra Society, un organism cultural cu mai multe capete.

Mircea Nicolae locuieste intr-un apartament de patru camere in Pantelimon. In vara anului 2008, mama sa a decis ca e vremea sa scape de vechiturile care se adunasera in sufragerie. Mircea a ajutat-o si sufrageria a devenit astfel un white cube, adica un spatiu numai bun pentru a expune arta contemporana.

Nu cu foarte mult timp in urma, respectiv pe 18 decembrie 2008, Jean-Lorin Sterian s-a imbracat cu un costum serios si cu palarie si a coborit in fata blocului din str. sipotul Fintinilor pentru a-si intimpina invitatii la piesa de teatru ce avea loc chiar la el in casa.

In noiembrie 2007, Claudiu Cobilanschi a inchiriat garajul din curtea imobilului de pe Batistei in care locuia, in ideea de a-l folosi, impreuna cu alti doi prieteni, drept atelier artistic si studio foto. Apoi, la sugestia lui Stefan Tiron (curator si „traficant de informatie', dupa cum se autodefineste), au hotarit sa deschida spatiul pentru public si sa „genereze evenimente'.

DESI NU EXISTA O LEGATURA DIRECTA INTRE ELE, toate acestea formeaza o mica retea si se inscriu in aceeasi sfera cultural-urbana, impodobita de o inevitabila aura de coolness ce se risipeste, insa, la o privire mai de-aproape. Evenimentele pe care le pun la cale fetele de la Hydra Society, artistii Mircea Nicolae si Claudiu Cobilanschi si scriitorul Jean-Lorin Sterian nu se pozitioneaza intentionat intr-un soi de underground subversiv si agresiv, ci se apropie mai degraba de o normalitate care, prin capitalele occidentale, nu mai mira de mult pe nimeni. Daca „sistemul' nu te ajuta, poti sa faci tu lucrurile sa se intimple – cam asta este filozofia Do It Yourself. Cobilanschi defineste mai bine conceptul: Low technology, high concept, iar „hydrele' completeaza: Everything counts in small amounts. E vorba, desigur, si de un refuz al mainstream-u­lui din ambele parti: artistii nu-si gasesc locul in sistemul artistic institutional (care, ca sa fim sinceri, nu face prea multe pentru ei), iar publicul isi doreste experiente culturale fresh si relaxate, departe de mega-oferta de popcorn de la multiplexuri.

Daca nu v-ati numarat printre cei care au frecventat aceste evenimente (sau macar blog-urile lor), banuiesc ca ati vrea sa stiti despre ce e vorba si cine sint acesti oameni cu atitea initiative.

CELE DOUA CAPETE ALE HYDRA SOCIETY, Rucsandra si Alina, au organizat din 2006 pina acum douasprezece lecturi publice, in locatii precum Clubul Frame, Café Museo sau Otherside/Expirat, la care au citit Philip OCeallaigh, Dan Sociu, Dragos Bucurenci, Miron Ghiu, Ioan Es. Pop si alti scriitori, totul asezonat cu DJ-ing, VJ-ing, performance si diverse ingrediente artistice. „Poezia era asociata cu un cenaclu plicticos', explica Rucsandra. „Am vrut sa o scoatem din zona aia si s-o aducem in baruri. A fost un exercitiu de democratizare a litera­turii.' Pentru a face invitatii (sub forma de postcarduri cu poezii pe verso), fetele au preferat sa mai renunte la shopping, iar restul lucrurilor au venit de la sine, cu putin ajutor de la prieteni.

Nu s-au oprit la lecturi, au organizat si pop-up shop-uri cu creatiile de­signerului Andrea Szilagy prin galerii de arta si, mai nou, conferintele necon­ven­tionale Revival of the Fittest in Club Fabrica (conferintele conve­n­tio­nale fiind cele plicticoase, „de hotel', pe teme de business, in limbaj de lemn). Primele actiuni Hydra Society au fost puse la cale printre pauzele de la job, pentru a face „ceva care are sens, care iti ofera o recompensa spirituala'.
 

PRIMA EXPOZITIE A GALERIEI 29 din sufrageria lui Mircea Nicolae a avut loc in august 2008: o serie de zece globuri de sticla. Fiecare continea un fragment de caramida provenind de la o casa demolata din zona centrala a Bucurestiului. La sfirsitul vernisajului, cele zece obiecte au fost impartite invitatilor, prin tombola si tragere la sorti. Toate cele noua expozitii de la Galeria 29 au mers dupa acelasi princi­piu: invitati selectati de pe Internet (feeder.ro si grupul „incepem'), un vernisaj-performance (in timpul caruia familia lui Mircea isi vedea nestin­gherita de treaba prin restul casei), lucrari oferite gratis, la sfirsit, participantilor.

Cel mai numeros public (45 de persoane) a fost la „Kagule', o expozitie cu substrat religios. „Este altfel decit la vernisajele obisnuite: pleci cu o bucata din expozitie acasa, intra cumva in sufletul tau, e ceva viu', explica Mircea, care se considera „managerul propriei persoane'. Experienta unei rezidente artistice in Slovenia, timp in care a avut o galerie la dispozitie si a invatat cum se foloseste un astfel de spatiu, i-a dat curaj sa se arunce in aceasta aventura de a fi galerist-curator-artist-si-chiar-secretara timp de un an. Desigur, l-au ajutat si banii obtinuti dintr-o bursa, bani care s-au cheltuit exclusiv pentru realizarea acestui proiect, pe care l-a considerat „o nevoie personala'.

JEAN LORIN STERIAN A AFLAT DESPRE TEATRUL DE APARTAMENT de la unul dintre profesorii de la UNATC, unde urmeaza un mas­ter in playwriting. Era vorba despre un grup de rusi care jucau la Paris, prin casele oamenilor, piese interzise de cenzura co­munista (de­sigur, jucau in limba rusa, francezii nu intelegeau o iota, dar tocmai  asta era cool). Desi la noi nu mai exista de ceva vreme cen­zura, Lorin si-a facut propriul lui teatru: Lorgean Theatre, a carui firma luminoa­sa se afla deasupra intrarii in dormitor. Dor­mitorul este scena, dar si cu­li­sele.

Publicul sta in suf­ra­gerie, pe pernute sau fotolii. La Lorgean Theatre nu se vine neinvitat (iar invitatia este o surpriza: te trezesti cu un telefon prin care ti se comunica data si locul), se vine singur si neaparat cu un obiect care simbolizeaza singuratatea (asa se numeste si piesa: Singuri acasa). Primesti in schimb un bilet si urci la etajul noua. Ceremonialul de teatru este astfel indeplinit si spectacolul poate incepe (intotdeauna se intimpla seara si in zilele in care nu se plateste intretinerea in bloc, pentru ca Lorin locuieste vis-à-vis de administratorul blocului). Intre actori si spectatori se creeaza o oarecare confuzie, de vreme ce si tu – spectatorul – trebuie sa fii pregatit sa improvizezi ceva, o poveste despre obiectul pe care l-ai adus. „Lorgean este un laborator unde se incearca proiecte, un experi­ment social', spune Lorin. Iar printre proiectele din laboratorul Lorgean a fost si Gargaland, un spectacol pentru copii, scris de Rucsandra Pop, la care spectatorii au fost pitici, bunici, mamici si viitoare mamici si au adus, simbolic, cite un obiect de pus pe tava copilului cind
implineste un an.

SPRE DEOSEBIRE DE BERLIN, PRIMUL GARAJ CULTURAL s-a deschis in Bucuresti abia anul trecut, prin mai. Claudiu Cobilanschi spune ca a vrut sa opuna valului de cazinouri un „spatiu de autoemancipare'. Un spatiu care poate deveni orice, construindu-si propria identitate si propriul cerc de participanti.

In curtea pietruita si in micul garaj vopsit in gri din strada Batistei, vis-à-vis de o biserica si de sediul SRI, au avut loc: lansarea volumului Auto-da-Fe al artistului Ciprian Muresan, noaptea Goreshop (un workshop despre – si cu – filme de groaza), o serie de „Ateliere de meccanica si resorturi fine' (intilniri de deconstruire a tehnicilor artistice), lansarea DIK Fagazine (o revista despre masculinitate si homosexualitate focusata pe Europa Centrala si de Est) si, in fiecare simbata si duminica de vara, seria de evenimente „Cash&Carry' desfasurate sub sloganul „Voi veniti cu debara­lele, noi cu buna dispozitie. Din ce vindem, plecam la mare!'.

Un fel de talcioc in aer liber, la care fiecare aduce chestii de pe-acasa, gata sa faca schimb, cum se facea in copilarie in fata blocului. Daca va bate gindul sa participati, nu trebuie decit sa urmariti blog-ul si sa-i dati un SMS lui Cobilanschi, care m-a asigurat ca garajul sau nu este deloc un spatiu exclusivist, ci unul cit se poate de relaxat si prietenos (marturie stau porumbeii care-si fac de lucru prin curte). „Garajul e chill, dar e cu schepsis', spune el, pentru lamurire, zimbind cu subinteles.

INITITIVELE CULTURALE DE TIPUL DIY nu sint o inventie ro­mâ­neas­ca, ci isi trag seva din comunitatile alternative care au inceput sa apara in Vest prin anii ‘60. Daca acolo lucrurile au ajuns mult mai departe, pina la fenomenul de squatting (locuinte colective in care, de regula, se si produce arta), in România lucrurile stateau mult mai simplu: se faceau expozitii de apartament din pricina cenzurii.

Andrei Cadere isi prezenta lucrarile intr-o casa la 2 Mai, iar Ion Grigorescu facea performance-uri la el acasa.

Dupa Revolutie, Vlad Nanca a fost unul dintre pionierii conceptului de home-gallery. In anii 2003-2004, in apartamentul sau de pe Calea Grivitei (mai precis pe hol si in sufragerie) au avut loc zece expozitii. Vlad a avut citeva incercari de a expune in medii „oficiale', dar nu a fost fericit cu nici una dintre ele; asadar, si-a deschis galeria „de voie, de nevoie', si nu pentru a fi original cu orice pret – dupa cum tine sa sublinieze. „Am avut motivatia de a arata ca putem face expozitii si fara bani.' Reversul acestui proiect a fost in 2007, cind s-a mutat el insusi (impreuna cu prietena sa si baietelul lor in virsta, pe atunci, de trei ani) in incinta unei galerii, pentru a lucra si crea acolo.

Acum Vlad este implicat, alaturi de alti tineri „intreprinzatori', in proiectul Aparta­mentul 17 – scoala Generala, o serie de intilniri in care „se impartasesc cunostinte, pe modelul scolilor libere, fara ie­rar­­hii, din Occident'.

SI CUM ORICE POVESTE ARE UN SFARSIT (dar asta nu inseamna ca nu merge mai departe), iata ce s-a intimplat cu eroii nostri.

Cind le-am vizitat pentru acest articol, Rucsandra si Alina isi dadusera demisia de ceva vreme la job-urile lor si se pregateau sa se ocupe serios de Hydra Society. Se pare ca s-au tinut de cuvint, pentru ca, pina la inchiderea editiei, am si primit prezentarea urmatoarei lor conferinte, pentru care au obtinut licenta TED (Technology, Entertainment, Design – eveniment anual unde sint invitati unii dintre cei mai importanti ginditori si creativi ai lumii sa impartaseasca lucrurile de care sint pasionati). Conferinta va avea loc pe 27 mai, iar tema discutiilor va fi… ati ghicit, chiar Do It Yourself!

Mircea Nicolae a incheiat proiectul galeriei in sufragerie, odata cu terminarea banilor din bursa. S-a declarat „coplesit de latura administrativa a proiectului', dar multumit ca a reusit sa faca ceva in Pantelimon, „un cartier unde nu se intimpla nimic'. A gasit publicul acolo unde nu se astepta: nu cei din lumea artistica au frecventat expozitiile sale, ci mai degraba „publicul MTV'. Iar vestea buna este ca Mircea a fost desemnat cistigator al rezidentei oferite de Institutul Român de Cultura si Cercetare Umanistica de la Venetia, pe durata Bienalei de Arta.

Toate obiectele simbolizind singuratatea, primite de Jean-Lorin Sterian de la spectatorii care i-au calcat pragul casei-teatru, au fost adunate intr-o expozitie, in jurul unui brad de Craciun. Am vazut acolo citeva casti de iPod, o periuta de dinti, un fierastrau vechi, un bilet singuratic la concert, o soseta ratacita, o matrioska si, mai ales, multe povesti frumoase despre ce inseamna sa fii singur. Iar in caz ca va intrebati ce face Lorin, aflati ca este bine-mersi la Berlin, asa cum se cuvine unui artist boem.

Daca intimplarea va poarta pasii prin garajul cultural al lui Claudiu Cobilanschi, va recomand sa priviti cu atentie in jur si sa descoperiti detectorul de optimism, Molotov-ul national, vaza cu ciocane si o intreaga colectie de obiecte din creatia artistilor care au trecut pe acolo, reunite sub numele de „Pestera Comorilor'. Cit despre planuri de viitor, Cobilanschi viseaza sa faca „hijacking de galerii', iar la iarna probabil ca va pregati alte citeva evenimente „contra agresiunii sarmalei'.

Iar noi nu putem decit sa ne intrebam cine va avea urmatoarea initiativa DIY
 

Hydra Society

Cine este: un organism cultural cu mai multe capete.
Ce face: promoveaza cultura emergenta si buna dispozitie prin evenimente (conferinte, lecturi publice) si new media.
Cine sint capetele: Rucsandra Pop si Alina Floroi. Plus Andrea Szilagy (designer), Vlad Tausance (jurnalist si poet) si altii, dupa necesitati. Rucsandra a facut cursuri de teatru, a dat la Litere, apoi a intrat in televizune si s-a ocupat de promovarea unei edituri. Cind vorbeste la conferinte, se simte ca si cum ar prezenta balul bobocilor, numai ca acum joaca e serioasa. Alina a terminat Jurnalismul, are un master in film si a lucrat in publicitate. Dar inainte de toate astea, in copilarie, a facut „cartea recordurilor de pe strada mea', un kinder-journal si o loterie. Recunoaste ca lectia lucrului intr-o corporatie a fost un bun exercitiu. Pentru evenimente viitoare, fiti cu ochii pe hydrasociety.blogspot.com.

Lorgean Theatre

Ce este: din cite se stie, primul teatru de apartament, independent & non-profit made in Romania.
Ce face: teatru si performance .
Cine este in spate: Jean-Lorin Sterian, prozator, jurnalist, regizor, scenarist (si, nu in ultimul rind, colaborator Elle). A publicat patru carti si a cistigat concursul de dramaturgie DramAcum4 (editia 2008).
S-a trezit de trei ori foarte de dimineata, pentru repre­zen­ta­tia piesei Gargaland. Momentan sta la Berlin si scrie pe www.ub­log.ro. Daca totul merge bine, la toamna s-ar putea sa deschida din nou stagiunea Lorgean Theatre si atunci poate vei fi invitat(a) si tu!

Paradis Garaj

Ce este: dupa cum ii spune numele, un garaj. In fapt, este un loc care genereaza evenimente culturale din sfera celor pe care le numim alternative: lansari de fanzine, workshop-uri artistice, garage sales.
Ce face: vezi mai sus.
Cine este in spate: Claudiu Cobilanschi, artist vizual, editor multimedia la editia online a unui cotidian si student la Foto-Video. Un tip ce pare pus pe sotii subversive, dar care vorbeste cu mare pasiune, desi aparent in gluma, despre ceea ce face (mai multe despre asta pe aerobix.blogspot.com)

Galeria 29

Ce a fost: o galerie de arta deschisa in sufrageria unui apartament de bloc din Pantelimon.
Ce a facut: noua expozitii din care nu a mai ramas nimic, pentru ca toate creatiile au fost oferite participantilor.
Cine este in spate: Mircea Nicolae, un domn care nu doreste cu nici un chip sa fie fotografiat (motiv pentru care, in loc sa-l vedeti aici, vedeti imaginea unei lucrari de-a lui). Desi a fost indragostit de pictura, Mircea a terminat Literele cu o lucrare de diploma despre Casa Poporului, a facut un masterat in arhitectura, apoi s-a ocupat cu interventii urbane si alte proiecte artistice pe care le puteti vedea pe mircea-nicolae.blogspot.com.

DE ADINA ROSETTI
 

Daca ti-a placut acest articol, urmareste ELLE.ro pe GOOGLE NEWS sau pe FACEBOOK