Ești constant nemulțumită și te plângi des partenerului tău. Încearcă să te calmeze, să te înțeleagă, până când ajunge la capătul puterilor. Ce se întâmplă în cuplu.
O situație dificilă pentru amândoi. Ție ți se pare că totul este greșit, învăluit într-o mantie negativă, ești tristă, devii frustrată, furioasă, cicălitoare și critică. El încearcă să facă față, să îți fie alături până când răspunde la rândul lui cu furie sau începe să te evite. Atunci când te plângi fără oprire relația este impactată serios, și nici pentru tine nu e un mediu emoțional prea plăcut.
Căci nu semnalezi doar ce te deranjează acum, ci le pui pe toate pe tapet, iar reproșurile se referă și la situații de luni sau ani de zile vechime. Mai mult, generalizezi: niciodată nu faci…, întotdeauna ignori ceea ce îți spun etc. Și ajungi să ruminezi gânduri cu conținut negativ care te mențin în perpetua nemulțumire.
Pornind de la această generalizare pur și simplu nu mai observi gesturile frumoase sau eforturile partenerului. Recunoștința devine străină de tine, iar el nu se mai simte apreciat. În plus, negativitatea aduce cu sine și mai multă negativitate atât din partea ta cât și din partea lui. Deoarece, simțiindu-se atacat, pentru a se apăra, partenerul de cuplu poate ataca și el la rândul său. Un alt efect de bumerang implică la modul general calitatea vieții tale. Căci îți va fi greu să experimentezi bucuria, plăcerea, încântarea fiind copleșită de viziunea negativistă.
… sau fizic. Cine și-ar dori să trăiască într-un mediu tensionat și definit de negativitate? Astfel, partenerul de cuplu poate găsi diferite metode, conștiente sau nu, prin care să fugă de relație. Începe și lucrează foarte mult, pleacă brusc în delegații pe care înainte le refuza, dezvoltă hobby-uri care nu te implică și pe tine, se joacă pe calculator sau vede seriale fără oprire. De asemenea poate ecrana interacțiunea cu tine, când pur și simplu nu mai aude ceea ce îi spui. Desigur toate acestea vor genera și mai multă frustrare în ceea ce te privește, reproșurile se pot acutiza menținând cercul vicios.
Această sensibilitate extremă te face o pradă ușoară în contextele de viață mai grele, când e posibil să te simți pierdută, neajutorată, confuză. Și nu știi cum să rezolvi problema deoarece te abandonezi ei. Prin urmare adaptabilitatea are și ea de suferit, flexibilitatea și capacitatea de a depăși încercările semnificative.
Mai știi povestea cu băiatul care striga constant că vine lupul, iar atunci când lupul chiar a venit nu l-a mai ascultat nimeni? Așa și atunci când te plângi des și din orice. Până la urmă nu vei mai fi luată în seamă, iar ceea ce va fi semnificativ, cu miză mare pentru tine, va fi considerat o toană ca celelalte manifestări fără un fond serios.
Foto: PR