Gaseste-ti perechea cu ajutorul unei agentii de matchmaking

Nu imi doream o relatie cind am batut la usa celor de la Umbrella for Two, prima agentie de head and heart hunting din Romania, care functioneaza pe principii similare celor intilnite in recrutarea profesionala de personal. Conceptul in sine ma intriga, pentru ca, desi folosit de ani buni in afara tarii, este, la noi, o noutate. Eram, deci, curioasa ce poate sa ofere un astfel de serviciu, mai cu seama ca ma potriveam in cele mai multe dintre aspecte cu criteriile pe care trebuie sa le indeplineasca persoanele care intra in programul de matchmacking: imi place sa cred ca sint o persoana matura, cu o viata profesionala activa, prietenoasa si deschisa si, in plus, nu sint casatorita. Ce mai, in afara faptului ca nu eram hotarita sa am o relatie, le aveam pe toate.

M-am dus, asadar, hotarita sa ma lamuresc cum pot ajuta consilierii agentiei persoanele ca mine. Asta pentru ca Umbrella for Two se adreseaza in special celor mai ocupati dintre noi, care nu au timp si chef sa-si caute jumatati si care au ajuns la un soi de confort cu ideea de a externali­za sarcini atit de intime cum e cea de a gasi un partener. Odata ajunsa acolo, am aflat ca, la fel ca in viata, e nevoie de ceva timp si rabdare ca sa gasesti ceea ce cauti.

Si, evident, trebuie sa parcurgi citeva etape. Prima dintre ele este cea de „assessment sau definire, careia m-am supus bucuroasa. Nici macar nu este atit de greu. Practic, tot ceea ce a trebuit sa fac a fost sa fiu cit se poate de deschisa in conditiile in care aveam de raspuns unui numar destul de mare de intrebari pe care, in majoritate, nu mi le pusesem nici eu. Consilierul m-a intrebat multe si de toate, de la job-ul pe care il am la cit timp imi petrec muncind si la felul in care munca mea imi afecteaza sau determina stilul de viata. Am ramas, raspunzind la intrebare, cu impresia ca nu fac o diferenta clara intre munca si viata privata, dar am decis ca lucrul acesta nu ma de­ranjeaza prea tare, pentru moment. Am mai povestit despre ceea ce imi place sa fac, iar discutia a devenit deja foarte lejera, astfel incit, in mansarda luminoasa care le serveste drept loc de munca „petitorilor', se crease o atmosfera de cafea cu prietenii mai degraba decit una de interviu specific orientat ca sa formeze un profil complet. Au urmat intrebari despre cercul meu de prieteni, despre valorile pe care le im­partasesc cu cei apropiati si despre principiile mele – alea de la care nu as abdica cu nici un pret. Asta pentru ca cei care fac matchmaking tin mereu sa afle cit de flexibila este persoana careia trebuie sa ii ga­seasca pereche, dar si cit de important este cercul de cu­noscuti in viata viitoarei relatii.

Mai departe, discutia cu consilierul s-a concentrat pe relatiile mele trecute, din care urma sa scoata concluzii utile pentru cele viitoare. Cum nu era cazul si nu imi doream in mod special asta, m-am mul­tu­mit sa ras­pund la intrebarile despre relatiile mele relevante si sa ajung singura la conclu­zia ca am modele de func­tio­nare in aceste relatii. Nu ca nu as fi stiut dinainte, dar felul in care un consilier a­vi­zat pune pro­blemele te face sa fii ceva mai sincer cu tine, in primul rind, si sa cauti sa iti explici cit mai clar felul in care functionezi intr-o relatie. Am aflat apoi ca cei mai multi dintre noi urmam astfel de modele si ca, uneori, daca ajungem singuri la concluzia ca nu sint cele mai fericite, sintem dispusi mai usor sa le schim­bam – daca nu complet, macar sa le alteram un pic, cit sa mai facem loc unei transe de posibilitati in vietile noastre. Cel mai interesant, oricum, este faptul ca revelatiile vin singure, caci consilierii nu dau aproape niciodata verdicte cu privire la un comportament sau la altul, incercind sa se pas­tre­ze cit mai impartiali. De altfel, aceasta impartialitate este un criteriu fundamental.

Cum agentiile de matchmaking lucreaza dupa principiul recrutarii de personal, incercind sa gaseasca persoane potrivite si sa faca lucrurile sa functioneze, scopul lor nu este sa analizeze cauzele pentru care clientii sint intr-un fel sau in altul, asa cum s-ar intimpla, poate, la psiholog. Mai degraba, ei doresc sa inteleaga cit mai complet felul in care isi traiesc viata beneficiarii si sa le caute persoane care vad lucrurile in acelasi fel. Iar termenul de coaching este, pe cit de impersonal ar suna, pe atit de oportun in conditiile in care pornesti la drum cu gindul de a forma o relatie sanatoasa si stabila. Iar daca nu te de­ranjeaza sa-ti programezi viata personala dupa strategii care tin, mai degraba, de afaceri, lucrurile pot sa iasa foarte bine.

Intrebarile despre profilul meu au continuat cu dinamica relatiilor pe care le-am avut: dezastruoasa, i-as spune eu, dat fiind ca relatiile res­pective nu mai exista. Consilierul, insa, mi-a spus ca atunci cind este foarte clar ce rol imi asum intr-o relatie, e mult mai simplu pentru un profesionist sa gaseasca pe cineva care sa completeze fix rolul si lo­cul ramas liber.

In ceea ce priveste ce am eu de oferit si ce imi doresc sa ofere celalalt, discutia a luat o intorsatura bizara, caci, da­ca la inceput toti avem impresia ca sintem dispusi sa dam totul intr-o relatie, la o privire mai atenta devine evident ca cerintele sint ceva mai mari decit oferta. Dar si lucrurile acestea sint explicabile, daca stam sa ne gindim la ce am oferit pina acum si la felul in care a fost primita oferta, ce am cerut si nu am primit si tot asa.

O alta parte relevanta este cea mai pragmatica a intregii povesti: da­ca esti de acord sa intilnesti persoane care au mai fost casatorite, care au copii, daca te intereseaza un anumit statut social. Cum nu era cazul pentru mine, mi s-a spus doar ca, de cele mai multe ori, criteriile acestea sint extrem de relevante, pentru ca oamenii isi doresc, in general, persoane asemenea lor. Si chiar daca sustin la inceput faptul ca factorii mai practici nu conteaza, este bine de stiut pe parcurs in ce masura pot influenta ei o relatie.

In cele din urma, conturarea propriului meu profil, la care ma uitam cu uimire (caci nu imi lamurisem pina atunci unele chestiuni care, dintr-o data, pareau foarte importante), s-a sfirsit cu citeva intrebari despre ceea ce ma atrage atunci cind intilnesc pe cineva. Nu stiam, evident, asa ca am spus ca este vorba, cel mai pro­babil, de un complex de trasaturi, de un ansamblu care sa exprime cit se poate de natural individualitatea celuilalt. De multe ori, insa, am aflat ca clientii au cerinte destul de specifice, care se intind pe o arie larga: de la inaltime la greutate si la tot felul de alte detalii pe care cele mai multe dintre noi le visam cu mult timp inainte de a le pune vreodata in practica. Si care, pina la urma, nici nu se dovedesc atit de importante, caci, se pare, avem relatii cu oameni care nu se inca­drea­za nea­pa­rat in tiparul acela ideal, de­ci sintem, cum ar veni, mai flexibili decit credeam noi insine.

Aici s-a terminat experienta mea cu consilierul de la Umbrella for Two, insa, in mod normal, as fi avut de parcurs mai multe eta­pe. Ca beneficiar, ar fi trebuit sa mi se intocmeasca profilul, sa-mi aleg un pachet de servicii (agen­tia are mai multe pachete perso­na­li­za­te, in functie de nevoile fiecarui client), iar petitorii s-ar fi pus deja pe cautat o partida numai buna pentru mine, pe care sa mi-o recomande. Iar in cazul in care mi-ar fi placut recomandarile lor, iar cei recomandati ar fi fost interesati, ar fi urmat si o prima intil­nire, organizata tot cu suportul agentiei, care poate sa faca orice, de la su­ges­tii pentru locul de intilnire la rezervari de mese.

Desi nu am mers atit de departe, am plecat de la agentie cu impresia ca matchma­king-ul nu este o varianta atit de trista asa cum credeam la inceput, ba, mai mult, ca este posibil ca astfel de potriveli sa functioneze foarte bine. Iar daca nu, ca nu m-ar fi costat nimic sa incerc. Este bine, totusi, de stiut ca agentia are citeva criterii foarte clare dupa care functioneaza.

Nu se accepta in program persoane care sint intr-un cuplu sau chiar in proces de divort (chiar daca sint se­parate), pentru ca cei de la Umbrella for Two tin sa isi respecte cli­en­tii si sa nu le ofere variante care nu sint inca stabile. In general, clientii au pes­te 30 de ani, virsta la care se considera ca au atins o maturitate si ca nu mai cauta aventuri, cum se mai intimpla in cazul site-u­ri­le de dating, unde nu exista profile atit de ama­nun­tit intocmite. Stu­diile superioare sint, si ele, o conditie necesara, pentru ca cei mai multi dintre cei inscrisi in baza de date provin din mediul corporatist si isi doresc sa cunoasca oameni cu care au cit mai multe lucruri in comun. |n urma acestor criterii, a profilurilor si a pa­che­te­lor alese de clienti, agentia se angajeaza sa faca un numar mi­nim de recoman­dari in perioada de un an, atit cit dureaza un contract standard. Si, ce este cel mai important, confidentialitatea este o con­ditie esentiala, iar agentia si clientii sai se obliga sa o respecte.

Daca ti-a placut acest articol, urmareste ELLE.ro pe GOOGLE NEWS sau pe FACEBOOK