Gabon – ultimul paradis

VEZI FOTO

POZA 1 / 9

E ceva intangibil in aceste lo­cu­ri, ceva ce scapa inte­le­ge­rii mele, insa reuseste sa imi atraga in mod covirsitor credinta… Nu cred ca sint locuri primitive. Sint locuri ab­so­­lute, care nu preced si nici nu urmea­za istoria noastra pentru ca, pur si simplu, ele reprezinta originea. Fratele Pierre avea doar douazeci si ceva de ani cind si-a tras piroga la mal, dupa doua saptamini de navigat prin lagunele Iguel si Fernan Vaz, si a fondat mica misiune Sf. Ana. Si-a adus aici biserica, impachetata la propriu, biserica pentru care a renuntat la mostenirea generoasa pe care ar fi primit-o ca intii nascut al unei familii din inalta burghezie: o constructie din fier batut, opera lui Gustave Eiffel, avanpostul viitorului in jungla trecutului. Singura biserica geamana a Turnului Eiffel functioneaza in continuare, oxidata dupa atitia ani si dupa atitea anotimpuri ploioase violente. Credinciosilor minati de viziuni filantropi­ce le-au urmat noi misionari, in cautarea ultimelor paradisuri necontaminate de pe Pamint. Chiar pe plajele din apropiere de Petit Loango, naturalistul american Mike Fay s-a asezat obosit si a privit forta linistita a elefantilor, dupa o calatorie (la Megatransact) transformata intr-un faimos documentar si un lung reportaj-jurnal publicat de National Geographic intre 2002 si 2003.

Stapani pacifisti a doua regnuri salbatice

Dupa 3.200 de kilometri parcursi pe jos in 15 luni de traversare a junglei, Mike Fay asista neincrezator la un spectacol pe care nu si-l imagina ca fiind inca posibil: gazele, bizoni, maimute, elefanti care se indreptau netulburati dinspre desisul padurii spre coastele goale ale Oceanului Atlantic, nepasindu-le de prezenta lui, stapini pacifisti a doua regnuri salbatice. „Aici animalele nu mai vazusera o alta fiinta umana inainte de mine, povestea emotionat Fay. O senzatie privilegiata, despre care se credea ca nu mai poate fi traita, extinsa fiind de inexorabila patrundere a civilizatiei pina in „inima neagra a Africii. Calatoria lui Fay a avut, pentru Gabon, acelasi impact revelator pe care il avusese inainte opera lui Albert Schweitzer la Lambaréné. Cind medicul german cistiga Premiul Nobel pentru Pace in 1952 pentru activitatea desfasurata in satul sau, Gabon, un teritoriu necunoscut isi cistiga locul pe harta istoriei. Odata cu expeditia lui Mike Fay, oameni de stiinta si specialisti care se ocupa de mediu au descoperit Gabonul ca pe o ultima si pretioasa fortareata naturala a Africii, „Abisul verde, dupa cum l-a definit Fay.

Situatie care l-a fortat pe presedintele Omar Bongo sa ia o hotarire fara precedent: pe data de 4 septembrie 2002, in timpul conferintei internationale de la Johannesburg, a anuntat infiintarea a 13 parcuri nationale – cel mai mare e parcul de la Minébé, de 7.560 de kilometri patrati acoperiti integral de padure ecuatoriala, iar cel mai mic, parcul Mayumba, are doar 80 de kilometri patrati, o fisie de plaja aurie, insumind un total de 30.000 de kilometri, mai mult de 10% din suprafata tarii. Cel mai accesibil dintre toate parcurile (Gabon are doar 600 de kilometri de strazi asfaltate si 7.600 de drumuri de pamint, pe o suprafata aproape la fel de mare cit cea a Frantei) si primul care a fost pus sub tutela, in 1946, e Parcul Lopé-Okanda. Teritoriu acoperit in cea mai mare parte de o deasa padure pluviala, parcul ascunde, in nord, numeroase deschideri de savana, marturie a ultimei ere glaciare, ceea ce il face foarte bogat in flora si fauna (mai mult de 1.500 de specii au fost catalogate pina acum, dar cercetarile continua), cu specii dintre cele mai diverse – cele mai mari concentratii de elefanti si maimute de cimpie se gasesc aici, dar si in Parcul Ivindo. Mai mult, o incredibila raritate o reprezinta siturile neolitice cu desene rupestre, etapa a emigrarii populatiei bantu spre coasta. In nord, granita natu­rala e Ogooué, riul cel mai lung din Gabon (1.200 de kilometri), care izvoraste in Congo si se varsa in ocean, intre mlastinile de la sud de Port Gentil. Aici si-au inceput primii colonizatori, comerciantii portughezi, desci­frarea acestui tinut: gabão e numele pe care l-au dat estuarului riului Komo, situat mai la nord (unde se afla capitala Libreville) si care, prin forma, amintea de o „haina cu gluga.

Padurea cu ochi si urechi

Pentru a retrai sosirea lui Albert Schweizer la Lambaréné, pe 26 martie 1913, trebuie mers in aval pe, riul Ogooué, sau in amonte, daca punctul de pornire e Port Gentil. Nimic nu s-a schimbat pe traseul riului (zece ore din Port Gentil, cam o ora mai putin din Ndjolé). Acesta e strabatut de barcile de marfa, inainte si inapoi, de citeva ori pe saptamina. Punctele de acostare de-a lungul riului sint niste pontoane minuscule, unde se inghesuie vinzatori de peste si de gaini, si de unde intrezaresti satul de pe mal, care corespunde fiecarui ponton si care, de obicei, nu are mai mult de 5-6 colibe. Intre pontoane, mangrovele sculpteaza malurile riului si padurea chiar are ochi si urechi, dupa cum ar zice Conrad. Umbre sar fulminant dintr-un copac in altul, ca lumina zilei de ieri in noaptea cea noua, dar n-ai sti cum sa le numesti. Pentru persoana venita din „civilizatie e un fel de botez al necunoscutului. Mai intii trebuie sa inveti sa asculti, pentru a reusi sa vezi. Nu animale din cartile postale, ci puterea vitala care pulseaza peste tot, in apa, in padure, in cer. „Ai putea-o numi tara pasarilor, scria Schweitzer. „Aici orice isi are un cuib. Aici se vede viata si se intelege moartea.

GHID PRACTIC

Perioada cea mai potrivita pentru a vizita Gabonul este anotimpul uscat (mai-august), cind ploile sint putine si temperaturile placute. Insa cerul e adesea gri si, in afara de balenele de la Loango, rar se pot vedea animale salbatice, pentru ca, in acest anotimp, ele se refugiaza in padure in cautare de apa. Anotimpul ploios e mult mai cald, alterneaza furtuni puternice cu perioade superbe insorite, insa legaturile de transport sint foarte complicate din cauza precipitatiilor abundente. Este obligatorie vaccinarea impotriva febrei galbene si este recomandat tratamentul profilactic impotriva malariei. Nu exista zboruri directe Bucuresti-Libreville. Este necesara obtinerea vizei inainte de a calatori in Gabon, pentru ca vizele nu se emit la intrarea in tara. Intrucit Gabonul nu are ambasada sau consulat in Romania, trebuie contactat in prealabil Ministerul Afacerilor Externe al Romaniei, sectia consulara, pentru a afla cum pot proceda cetatenii romani pentru obtinerea vizei.
 

Daca ti-a placut acest articol, urmareste ELLE.ro pe GOOGLE NEWS sau pe FACEBOOK