Frumusetea e o stare de spirit

Suna indecent si deplasat sa spui despre o femeie de 70 de ani ca e sexy. si totusi, la 76 de ani, Sophia Loren e o frumusete de o senzualitate frapanta. Cum a reusit aceasta performanta? Nu a incercat niciodata sa fie altfel decit a lasat-o mama natura: voluptuoasa, cu sini mari, solduri ample si o pofta nebuna de viata. E imposibil sa n-o admiri. Ar trebui toate sa invatam sa traim ca ea, spune Lioara Bradu.

VEZI FOTO

POZA 1 / 3

Freud avea dreptate cind vorbea despre narcisismul femeilor. Sintem preocupate de felul in care aratam intr-o masura incomparabil mai mare decit barbatii. Ne cumparam haine cu doua numere mai mari (care sa ne ascunda defectele) sau cu doua numere mai mici (sperind ca intr-o zi vom reusi sa intram in ele), ne blestemam nasul, coapsele si soldurile, dar ne adoram ochii, gitul si bratele (sau viceversa) si sintem profund nefericite ca nu sintem perfecte (uitind cu desavirsire ca nimeni altcineva nu este). Ne petrecem aproape tot timpul concentrindu-ne asupra alimentelor pe care trebuie sa le mincam, caloriilor pe care trebuie sa le ardem, ridurilor pe care trebuie sa le ascundem, operatiilor estetice pe care trebuie sa le facem… Problema e ca, la un moment dat, toate aceste excese se intorc impotriva noastra. Exista anumite date in fiinta noastra care nu sint negociabile. si totusi, indiferent de virsta, de la adolescente pina la cele cuprinse de anxietatea pensiei, femeile viseaza sa se transforme miraculos intr-o alta, mai frumoasa. Nu mai e suficient sa aratam bine, trebuie sa fim perfecte.

Problema e ca standardele dupa care ne judecam se schimba de la un deceniu la altul, bulversindu-ne complet si iremediabil metabolismul, increderea in sine si perceptia asupra realitatii. Pina in anii 60, frumusetea era invers proportionala cu circumferinta taliei: cu cit aveai mijlocul mai subtire, cu atit erai mai apreciata. Iata de ce majoritatea femeilor trecute de 25 de ani trebuiau sa poarte acel accesoriu de tortura numit delicat si indulgent „corset', care le comprima organele interne si le taia rasuflarea, dar le facea atit de apreciate in societate.

Multumim lui Dumnezeu ca ne-a trimis-o pe Mary Quant, care a abandonat artificiile si a revolutionat liniile imbracamintii feminine. Astfel a aparut silueta dreapta, baietoasa, adolescentina, a anilor 60, reflectind o rebeliune impotriva propriului statut de femeie. Curelele cazute pe solduri si pantalonii cu talie joasa au luat locul corsetului. Iar talia a coborit tot mai jos, atit de jos incit a fost nevoie sa se inventeze faimosii bikini pentru a-i face fata. Asa se face ca in anii 70 silueta a devenit ceva mai libera si mai feminina, tradind emanciparea femeii. In anii 80, libertatea a fost uitata in favoarea sexului si a puterii: revolutia aerobica a produs umeri largi si solduri inguste. Orice alta silueta era de neconceput, deoarece inspira o femeie lipsita de ambitie.

Pe masura ce am inteles efectul unei genti Chanel si al unei carti de credit aurite asupra surorilor noastre de acelasi sex, corpul feminin a devenit mai suplu, mai flexibil, mai sinuos (lucrat intens prin yoga si Pilates).

Mesajul standardului de frumusete al anilor 90 este unul politic: sint mai mult decit ceea ce se vede, am o viziune holistica asupra vietii si preocupari inalte, sint una cu Universul. Ce spune trupul femeii in secolul XXI? Sint agila, dinamica, dar foarte constienta de sexualitatea si senzualitatea mea. Cum vrem sau, mai bine zis, cum trebuie sa aratam acum, dupa noile standarde de frumusete? Suple, fantastic de tonifiate si totusi cu forme voluptuoase, feminine. Sa emanam sanatate, sex-appeal, agilitate, forta si o pofta nebuna de dragoste.

Dupa cum se vede, noul ideal de frumusete – dinamic, sanatos si ultrafeminin –, personificat de dive precum Scarlett Johansson, Salma Hayek, Beyoncé & co este cu totul diferit de silueta dreapta, androgina si nesanatos de subtire a anilor 90, complet diferit de trupurile musculoase ale anilor ‘80, complet diferit de orice a existat inainte… Iar daca ne uitam in jurul nostru, oriunde, pe strada sau la decernarea premiilor Oscar, vedem aceasta incapatinare feroce de a arata cit mai senzual cu putinta, de a ne scoate in evidenta rotunjimile, de a ne afirma feminitatea. As fi spus ca e o schimbare in bine, fata de preocuparea bolnavicioasa de a ne reduce circumferinta taliei, procentul de grasime din corp sau de a ne inflama exagerat muschii, din deceniile anterioare, daca nu am fi transformat si voluptatea in obsesie. Sintem obsedate de posteriorul lui Jennifer Lopez, de coapsele lui Beyoncé, de sinii plini si obraznici ai lui Johansson, de formele unduitoare ale Shakirei. Credeti ca exagerez? Imi amintesc o reclama recenta la Nike, care spune: „73% din femei se gindesc la silueta sau greutatea lor in fiecare zi'. (si ce fac celelalte 27 de procente? Probabil croseteaza botosei pentru nepoti sau isi asteapta operatia pentru schimbare de sex.)

Evident, nu e nimic nou in asta. „Femeile au fost obsedate de trupul lor de cind exista civilizatie', imi veti spune pe buna dreptate. Dar acum bula de interes s-a umflat din cale afara de tare si a inghitit intreaga constiinta colectiva, devenind o adevarata amenintare. Media ne informeaza in permanenta despre formele senzuale pe care trebuie sa le avem si ne-am facut un obicei din a descrie orice, de la laptop la cafeaua cu lapte, ca fiind sexy. Tentatia transformarii este cu atit mai mare cu cit avem la dispozitie toate tehnologiile necesare pentru a ne schimba radical silueta. Deschide televizorul si vei vedea aproape la orice ora show-uri cu audienta maxima, incepind cu Oprah si terminind cu Frumusete pe muchie de cutit, in care o multime de ratuste urite au fost transformate in lebede. Deschide orice revista, orice ziar, orice site si vei fi bombardata de titluri precum „Un posterior mai rotund si mai ferm in 14 zile', „Cu cit mai mare, cu atit mai bine' sau „Cum sa devii o bomba sexy'. Ba, mai mult, exista studii stiintifice care sa ne confirme ca masura conteaza. Un studiu publicat in Journal of Sex Research arata ca felul in care barbatii percep corpul unei femei (atragator sau nu) se ‰ reduce la o simpla chestiune de matematica. Daca impartind circumferinta taliei la circumferinta soldului obtii un rezultat cuprins intre 0,68 si 0,8 te poti considera o femeie atragatoare. Lozul cistigator il au femeile cu raportul talie-sold de 0,7 (precum Marilyn Monroe, Kate Moss, Naomi Campbell, Beyoncé). Acum totul se reduce la proportii. Nu mai conteaza daca ai masura 14 sau 4. Daca la impartire obtii rezultatul corect, ai intrat in clubul de elita. Iar asta merita orice efort. Oare?

Din pacate, intotdeauna exista si reversul medaliei. Chiar daca printr-un control riguros al alimentatiei, antrenamente intense si operatii estetice unele femei reusesc sa atinga standardele pe care le considera ideale, putine sint cele care reusesc sa le si metina. Iar cel mai grav este ca, in final, ajung sa se autoinvinuiasca pentru esec si sa-si piarda respectul de sine. In realitate nu e vina lor. E cumplit si absurd sa te simti o ratata numai pentru ca nu reusesti sa pastrezi o silueta pe care ai ales-o arbitrar si care nu are nici o legatura cu realitatea ta, cu structura ta. si mie mi-ar placea sa fiu cu sase centimetri mai inalta, sa am soldurile mai mari si talia mai mica. Dar, dupa ani de chin si stres absurd legat de propriul meu corp, dupa ani de experienta in jurnalismul de beauty in care am intrat in contact cu unele dintre cele mai frumoase femei ale lumii (care, pare de neimaginat, dar sufera de complexe ca si noi: Liz Hurley, de exemplu e obsedata ca are picioare groase, Michelle Pfeiffer se vede urita, iar Angelina Jolie se chinuie sa se ingrase), am inteles ca nu e atit de rau sa ma accept asa cum sint. Nu trebuie sa fiu un specimen perfect. E suficient sa arat bine, sa fiu sanatoasa si fericita. Bunica mea spunea ca arati bine atunci cind te simti bine. De ce oare asta nu ne e niciodata de ajuns? De ce trebuie sa rivnim mereu imposibilul?

Daca ar fi existat o solutie magica, am fi gasit-o pina acum. Eu nu cred ca exista diferente atit de mari intre dietele Atkins, Zone sau Yo-Yo. Nu cred ca chirurgia plastica iti poate aduce fericirea si nu cred ca se va inventa vreodata o pilula miraculoasa care sa ne poata reseta codul genetic. Pe masura ce inaintez in virsta (si capat mai multa intelepciune) incep sa inteleg ca „frumusetea este cu adevarat in ochii celui care priveste'. Daca Jennifer Lopez ar fi fost complexata de posteriorul ei si ar fi incercat sa-l ascunda, crezi ca ar mai fi considerat-o cineva sexy? Daca Kyle Minogue s-ar fi vazut prea scunda, crezi ca ar mai fi observat cineva formele ei perfecte? Daca Jessica Simpson ar fi considerat ca are coapsele prea groase, ar mai fi emanat atita senzualitate? Asta imi intareste credinta ca frumusetea se naste din atitudine. Ca atunci cind degusti un vin: e vorba de buchet, de gust, de aroma, de culoare. Exista cu siguranta un anume concept de frumusete, un arhetip, potrivit caruia o femeie trebuie sa fie intr-un anume fel structurata. Dar cred ca frumusetea inseamna ceva mai mult decit forma exterioara. Nu poate fi inventata sau construita. Nu o pot defini, dar o pot recunoaste intotdeauna cind exista. Un celebru plastician brazilian – Yvo Pitanguy, prin mina caruia au trecut mai mult de jumatate dintre divele de la Hollywood – mi-a declarat cu multi ani in urma intr-un interviu: „stii care este crezul meu in profesie? Cind operezi pe cineva, incearca sa aduci in prim plan ce e mai bun din propria sa forma, dar nu schimba nimic. Daca exista un defect, da: atunci acel lucru trebuie transformat pentru a-l face mai bun. Altminteri, insa, pastreaza intotdeauna trasaturile si proportiile. Nu trebuie sa faci o operatie extraordinara. Trebuie doar sa-i oferi gratie. Iar asta trebuie facut cu mare abilitate. Creeaza-i iluzia ca a intinerit, ca s-a cizelat. stii cum definea un poet iluzia umana? Printr-un vers: am visat si cind m-am trezit visul devenise realitate'.

Lucruri absurde facute in numele siluetei perfecte

3000 i.Chr. – pe vremea Cleopatrei, femeile care doreau sa slabeasca beau cantitati mari de otet din vin. Ulterior, stiinta moderna a confirmat ca pectina continuta in otetul din vin reduce colesterolul si arde grasimile.
1087– incercind sa slabeasca, William Cuceritorul s-a incuiat in camera sa fara mincare, numai cu citiva litri de alcool.
1920 – o reclama la Lucky Strike incuraja femeile sa fumeze pentru a slabi.
1930 – dupa ce medicii au remarcat ca muncitorii din fabricile de munitie au slabit considerabil, itrofenolul, o substanta chimica folosita in vopseluri si insecticide, a inceput sa fie folosit ca pilula de slabit.
1954 – Maria Callas a slabit drastic dupa ce a inghitit voluntar o tenie (un parazit intestinal).
1970 – Elvis incerca sa slabeasca dormind. Se pare ca zilele in care a fost intens sedat l-au ajutat sa-si recapete silueta.