Alex. Leo Serban: Eu critic, tu actrita. Me Tarzan, you Jane. In general exista „cupluri' regizor-actrita (sau actor, se mai intimpla), sau regizor-critic, dar critic-actrita n-am vazut decit intr-un film: Totul despre Eva – l-ai vazut?
Maria Dinulescu: „Puneti-va centurile, va fi o noapte foarte agitata.'
A.L.S.: Exact! E filmul emblematic despre rivalitatea din teatru, facut in 1950, cu Bette Davis (care spune replica aia). La un moment dat, Margo Channing (Bette) da o petrecere si un celebru critic (George Sanders) vine insotit de o starleta… Starleta era Marilyn Monroe. Criticul asta e foarte blazat, foarte cinic – un fel de acritura cu stil. E fermecator, daca iti plac lamiile reci. Mi se pare cumva nedrept ca cel mai celebru critic de teatru din film sa fie un astfel de personaj, dar probabil ca asa se intimpla in teatru… criticii de film nici macar nu apar in filme! Tu ce crezi, ar trebui sa aparem?
M.D.: Mi se intimpla ca oamenii cu care am cele mai interesante discutii in festivaluri sa fie criticii de film. De ce? Pentru ca sint cei mai cultivati, nu au nici un interes si deci cei mai obiectivi. Nu mai spun ca dansezi cu ei pina la 4 dimineata… Nu vorbesc despre tine, Alex, care te culci devreme, dar imi arati apusul de pe colina din Salonic. Cred ca trebuie sa apara tot ceea ce inseamna viata si dragoste. Pentru ca impreuna formam un sistem care functioneaza.
A.L.S.: Mai tii minte cind si unde ne-am cunoscut?
M.D.: Stai sa ma gindesc. Cred ca la Londra, dar primul moment, clar nu. Erai un critic pe care il apreciam foarte mult, dar ca erai un excelent prieten in devenire nu aveam de unde sa stiu. Am sa-ti fac doua marturisiri in fata tuturor. La Londra m-ai uimit cu generozitatea ta de a crea ritmul intrebarilor care ma ajutau sa arat ce e mai bun in mine – asta a contribuit la o seara excelenta pentru public. Cea de-a doua este admiratia pe care ti-o port pentru atentia si toleranta pe care le oferi fiecarui om pe care-l intilnesti. Pentru mine esti un exemplu.
A.L.S.: Te-am vazut in scurt-metrajele in care ai jucat (Trafic al lui Catalin Mitulescu, Poveste la scara C al lui Cristi Nemescu, Examen al lui Paul Negoescu), apoi te-am vazut in California Dreamin… Amintesti de multe ori despre relatia ta profesionala cu Cristian Nemescu – si mi se pare foarte emotionant ca vorbesti intotdeauna despre o relatie umana mai presus de aceea profesionala. Preferi sa vorbesti despre Cristi asa cum era cind traia, ca si cum viata lui te-a marcat, nu capatul ei, curmat brusc in august 2007… Te gindesti uneori care ar fi fost traiectoria ta daca nu-l intilneai?
M.D.: De cite ori ma gindesc la Cristi, imi aduc aminte expresia fetei lui cind eu eram la Urgenta in situatia posibila de a nu mai fi. Era disperat si ar fi incercat orice ca sa ma ajute. Am facut greseala sa nu discutam si despre inevitabila lui moarte, ne gindeam numai la cum o sa devenim niste batrinei pe o banca din Cismigiu, care decid sa se casatoreasca. Tineretea mea in arta este el. M-a format si m-a iubit. Nu am cum sa cred ca totul ar fi fost la fel fara el.