ELLE: Cum a inceput pasiunea voastra pentru arhitectura? Mi se pare interesant ca aveti amandoi aceeasi profesie. V-ati dorit sa faceti asta din copilarie?
Maximilian Zielinski: N-am crezut niciodata ca vom urma un drum chiar asa de asemanator. Iubim amandoi arhitectura si este fara indoiala ceea ce ne dorim sa facem. Cu toate ca am crescut intr-o familie de arhitecti, ambii parinti fiind de meserie, nu ne-am decis decat foarte tarziu sa urmam acest drum. Ne-a placut dintotdeauna sa desenam si talentul ne-a fost apreciat din scoala, insa decizia concreta am luat-o spre sfarsitul liceului. Cred ca amandoi ne-am fi dorit sa devenim si sportivi profesionisti, iar eu, cand eram mai mic, voiam sa fiu medic veterinar.
ELLE: Ati inceput sa studiati in Romania, dar nu v-ati terminat studiile aici. Cum a fost trecerea de la o scoala la alta? Ce e diferit la scolile romanesti fata de cele din afara tarii?
M.&D. Z.: Am studiat timp de doi ani in Romania, dupa care am continuat in Germania, unde ne-am luat diploma. Ambele facultati au avantajele lor si suntem mandri sa fi studiat la amandoua. Cea din Romania ne-a oferit o platforma foarte buna si ne-a invatat ce inseamna ambitia si spiritul de competitie. In Germania ne-am dezvoltat insa cunostintele tehnice si am acumulat o multime de informatii utile in viata profesionala. Trecerea de la o scoala la alta n-a fost foarte usoara, a trebuit sa dam multe examene si teste pentru a ne putea echivala anii de studiu din tara. In rest, trecerea ni s-a parut naturala. Scoala am facut-o la liceul german si avem si ceva radacini in Germania. O parte din familia noastra traieste acolo, asa ca mediul nu ni s-a parut foarte strain.
ELLE: Credeti ca ati fi avut aceleasi oportunitati daca ramaneati in tara? A fost aceasta o optiune pentru voi?
M.&D. Z.: Ne-a fost greu sa ne hotaram sa plecam in Germania pentru ca ne simtim foarte bine alaturi de familie si prieteni. Aplicaseram si fuseseram acceptati din anul I la Stuttgart, dar am preferat sa incepem in Bucuresti, cu gandul ca putem pleca mai tarziu. Romania ramane intotdeauna acasa si un loc in care putem sa ne intoarcem oricand. Probabil ca n-am fi avut aceleasi optiuni in tara, insa am fi avut altele. N-am fi ajuns sa lucram la cele mai mari proiecte din lume, insa poate ca am fi avut biroul propriu de care sa fim in aceeasi masura mandri. E greu de spus, dar credem ca in orice circumstanta ambitia si perseverenta dau roade.
ELLE: Cum ati ajuns sa lucrati pentru Foster+Partners?
M.&D. Z.: Este o poveste lunga si cam tot ce am acumulat din momentul in care am ales arhitectura a condus la crearea acestei oportunitati. Foster+Partners, ca mai toate birourile prestigioase de arhitectura, au privilegiul sa aleaga dintre cei mai talentati oameni din intreaga lume. Pentru a putea fi luat in considerare trebuie sa ai un portofoliu foarte bine pus la punct. Noi am fost remarcati din facultate de catre Stefan Behling, senior partner la F+P, care a insistat foarte mult sa ne arate cum lucreaza. Ne-a invitat la Londra, unde ne-a prezentat proiectele si echipele pe care le conducea. Dupa o perioada de ezitare am decis ca asa o sansa nu se poate refuza si am acceptat postul.
ELLE: Munca voastra a fost recompensata de multe ori cu premii. Cat de importante sunt ele pentru cariera voastra? Va simtiti motivati de o astfel de recunoastere?
M.&D. Z.: Castigarea unui concurs reprezinta o confirmare ca ideile si munca noastra sunt apreciate si de altii intr-un context mai amplu, iar asta ne motiveaza sa incercam si lucruri diferite. Alaturi de recunoastere, concursurile aduc si o anumita atentie si bineinteles reclama fara de care n-am gasi clienti si lucrari.
ELLE: Ce va inspira atunci cand incepeti sa lucrati la un nou proiect?
M.&D. Z.: De fiecare data este ceva nou ce ne atrage atentia si face ca acel proiect sa aiba ceva special. In mod normal exista o tema care reprezinta cadrul fix al proiectului, insa originalitatea si imaginatia pot fi aplicate la orice scara si tema. Ne place sa ne informam cat mai mult despre istoria, locul si cerintele proiectului pentru a putea crea o relatie de durata cu contextul existent.
ELLE: Cum lucrati la proiecte? Cum functio¬nati ca echipa? Va contraziceti, aveti opinii si idei similare?
M.&D. Z.: Ne intelegem foarte direct, iar asta inseamna si diferente de opinie. Incercam sa ne impartim temele si responsabilitatile, iar apoi sa le discutam impreuna. Gusturile difera si ele, insa ajungem in final la un numitor comun si la ideea potrivita.
Page: 1 2