Fragmente de paradis

O insulă de dimensiunea unui parc din mijlocul Oceanului Indian, Platte Island găzduiește cel mai luxos resort eco care și-a deschis de curând porțile în Seychelles. Este vorba de Waldorf Astoria, locul de unde Roxana Voloșeniuc îți aduce detalii și încearcă să te convingă că, măcar o dată în viață, ai nevoie de o astfel de experiență.

Insula Platte, pe care se află resortul Waldorf Astoria

VEZI FOTO

POZA 1 / 17

Cred că nu există om care să nu-și dorească, măcar din când în când, o plecare departe, cât mai departe, pe o insulă pustie, dacă se poate. Aud tot mai des spunându-se: „aș pleca pe o insulă pustie să mă relaxez, să nu mai știu de nimic, să nu mă întrebe nimeni nimic, să fac ce vreau, să mă odihnesc”.

Fusesem în Seychelles cu mulți ani în urmă, într-o altă viață, adică înainte de-a avea copii. Și în fiecare an m-am gândit să revin, să le arăt și lor cât de frumos este acest loc, de fapt câte locuri minunate sunt sub marea pălărie care se numește arhipelagul Seychelles, care însumează 115 insule. Dar mereu ai nevoie de un extra motiv să pleci așa departe… și iată că pentru noi el s-a numit, de această dată, Waldorf Astoria.

Un resort nou, deschis în februarie, pe o mică insulă situată la peste 130 de kilometri de Mahé (unde aterizezi atunci când vii de pe continent), ceea ce, da, o face să fie ca în povești, în mijlocul Oceanului Indian. Am prezentat această ofertă familiei și toți trei au zis pe loc: „Da, hai să mergem în această aventură!”, chiar dacă biletele de avion erau o avere (nu ne organizăm niciodată din timp și ajungem să plătim destul de mult pe transport) și nici conexiuni foarte bune nu am mai găsit, tot pentru că „ne trezim” prea târziu cu organizarea.

Insula Platte, pentru că așa se numește, servește drept sanctuar pentru o varietate bogată de creaturi marine, de la rechini, pisici de mare, delfini cu botul de sticlă și delfini spinner, până la balene cu cocoașă (mamele și puii lor pot fi văzuți din iulie până în noiembrie, în timpul sezonului de reproducere), iar apele din jurul insulei funcționează ca o creșă pentru viața marină juvenilă. Ce să zic? Un fel de „music to her ears” pentru Ana Zoe, fiica mea de 8 ani, o mare iubitoare de animale. De asemenea, insula găzduiește una dintre cele mai mari populații de țestoase Hawksbill și Green din Seychelles (estimate la peste 700 de exemplare). Țestoasele Hawksbill cuibăresc din septembrie până în martie, în timp ce Green din ianuarie până în septembrie, și ne-am zis că poate vom avea noroc, deși nu prea ne potriveam cu datele, plecând în vacanța de Paște a copiilor.

Așadar, urma să mergem pe o insulă privată, cu propria pistă de aterizare, un loc în care te deplasezi fie pe jos, fie cu bicicletele care te vor aștepta în fața camerei (fiecare bicicletă a avut inscripționate pe plăcuțe din lemn numele noastre). Un loc de tipul „one island, one resort”, o insulă ocupată doar de acest complex, de mărimea parcului Herăstrău, aș zice.

Am aterizat la Mahé din Doha și ne-am cazat la Mango House, un hotel intim, cochet, unde urma să ne petrecem restul zilei și noaptea. Cum spuneam, accesul pe Platte Island se face cu un mic avion privat care aterizează în resort, iar acest lucru trebuie să se întâmple în timpul zilei, până în orele 3-4 (în această parte a lumii se întunecă mult mai repede), deci e mereu riscant să-ți programezi plecarea pe insulă în aceeași zi în care sosești în Seychelles.

Pentru noi contează foarte mult cum arată prima zi de vacanță, primul impact al destinației în care ajungem, așa că, chiar și pentru o seară, am preferat să ne cazăm într-un apartament spațios, cu piscină proprie, să începem vacanța sub un impuls puternic, chiar dacă eram în tranzit. Dar, surpriză! Hotelul ne-a plăcut mai mult decât ne-am fi așteptat, iar mâncarea o țin minte și acum și facem frecvent referire la ea și azi în conversații (motiv pentru care soțul meu, pasionat de arta culinară, a făcut și un curs rapid de gătit, evident, curry).

Am aflat acolo că acest hotel a fost cândva casa unui fotograf italian faimos, Gian Paolo Barbieri (la un search pe Google vei recunoaște multe fotografii și portrete faimoase cu celebrități sau modele), care a fost adus pe aceste meleaguri de spiritul lui aventurier. Și fix acest aer boem îl simți în tot resortul, care are și o mică plajă privată unde valurile oceanului se sparg de niște stânci imense, superbe, și de palmieri plantați parcă fix unde trebuie ca să-ți țină umbră.

Și încă ceva: aici am văzut cel mai frumos apus din viața mea, ceva ce nici să postezi nu poți, pentru că nimeni nu ar crede că nu ai abuzat de filtre, ar fi un tablou prea strident.

A doua zi a început experiența Platte Island și Waldorf Astoria. În momentul în care am ajuns la aeroport, ideea de full service a intrat, practic, în acțiune: ne-au fost luate bagajele, am fost invitați într-un lounge privat al hotelului din cadrul aeroportului și fix când ne-am terminat cafelele (iar copiii curry-ul de pui – e o pasiune de familie), am fost invitați de pilot să urcăm la bordul avionului care ne va duce pe insulă, adică în resort. Călătoria a fost, evident, extrem de pitorească și a durat 30 de minute în care ne-au trecut prin fața ochilor peisaje exotice, insule și atoli de corali în mii de nuanțe de albastru și bleu. Cum ziceam, am aterizat aproape în recepția resortului și a fost o experiență realmente unică să fii așteptat la scara avionului cu o băutură rece (asta dacă nu ești Kim Kardashian sau cineva din clica ei).

Insula are 50 de vile exclusiviste (cu unu până la 5 dormitoare) cu piscină privată și majordom dedicat. Inițial, mi s-a părut un capriciu destul de mare pentru un loc în care ai venit doar să te relaxezi și să stai mult în natură, doar că mi-am dat seama în scurt timp că acest serviciu era lucrul care, tocmai, făcea această experiență să fie mult mai relaxantă decât mi-aș fi imaginat. Ne-a făcut programul rezervărilor la restaurante, activități sportive și SPA, reprograma în caz de ploaie sau schimbări neașteptate, se asigura și că cei doi copii vor fi punctuali, vor ajunge la timp, schimbați și dușați, așa că mă simțeam aproape ca într-o tabără în care eram și eu copil. Iar în final, tot ea ne-a trimis în România pictura pe care a făcut-o Ana la cursul de desen și de care uitaserăm la plecare.

Resortul are șase restaurante și baruri dedicate unor gastronomii și bucătării diverse, dar restaurantul care ne-a impresionat cel mai mult a fost Moulin, cu un meniu plant based. Acolo, renumita chef executiv Jane-Therese Mulry a venit cu un concept unic pentru o insulă din Oceanul Indian: a plantat o grădină întreagă, aducând pământ, dar și albine, și a reușit să creeze un sistem 100% circular și să transforme astfel grădina într-o resursă care să îi confere o autonomie aproape completă pentru bucătărie. Grădina servește și ca loc de relaxare în timpul zilei, poți veni să citești în zonele special amenajate, iar la prânz îți poți culege singură într-un coșuleț salatele și legumele pe care le trimiți apoi bucătarului să ți le gătească.

Un lucru unic, pe care cel puțin eu nu l-am mai întâlnit până acum la un alt resort, este faptul că întreaga infrastructură este proiectată având în vedere durabilitatea, fiind utilizate materiale ecologice și tehnologii eficiente din punct de vedere energetic, pentru a minimiza amprenta de carbon. Sunt implementate inițiative avansate de reciclare pentru a separa, sorta și procesa toate materialele reciclabile de pe insulă, iar deșeurile alimentare sunt utilizate pentru a genera compost, care, la rândul său, este folosit pentru grădina de legume a insulei, despre care vă spuneam. În plus, stațiunea a adoptat o politică zero plastic, care se extinde până la îmbutelierea apei potabile în sticle de sticlă.

Pentru a facilita cuibăritul țestoaselor marine, din septembrie până în martie, toate structurile stațiunii sunt amplasate strategic la cel puțin 30 de metri de marca mareei înalte, protejând plaja de orice poluare luminoasă (atunci când puii țestoaselor ies din găoace ei trebuie să ajungă în mare ghidați de lumina lunii, astfel că nu trebuie să existe în zona plajei nici o lumină care ar putea să-i deruteze și să o ia înspre interiorul insulei, unde ar muri. În timpul șederii noastre s-a produs eclozarea la un cuib aflat în apropierea unei vile, dar până am văzut noi mesajul, am ratat momentul). Prin monitorizarea continuă a activităților de cuibărire a femelelor, protocoalele de marcare și mutarea cuiburilor din locuri nesigure în unele mai sigure, acest resort joacă un rol crucial în protejarea acestor specii pe cale de dispariție.

Una dintre activitățile mele preferate a fost, evident, ziua de snorkeling și a fost poate singura dată când nu mi-a părut rău că n-am făcut diving, pentru că apa este atât de limpede încât poți vedea liniștit la mulți metri sub tine, iar fauna nu se lasă căutată prea mult. Culorile și lumea subacvatică sunt fără echivalent, iar atunci când această aventură are loc alături de un biolog marin, care îți explică și le vorbește copiilor despre speciile de pești și corali pe care le văd, experiența este cu adevărat specială.

Nu plec niciodată de la un hotel fără să am și o experiență la SPA, așa că nu aveam cum să o ratez pe cea de aici. Mi-a părut rău, însă, că nu mi-am făcut mai bine temele și am aflat abia acolo de diversele screening-uri medicale pe care le au la dispoziție.

Cred că e inutil să pomenesc de plaje, de nisipul de culoarea și textura făinii, de apa cristalină unde zăreai puii de rechin și pisicile de mare, care inițial ne-au creat un pic de angoasă, dar spre final ne bucuram de compania lor când înotam în ocean, mai mult ca orice. Nivelul oceanului, fiind vorba de o lagună destul de mică, urcă treptat după niște sute de metri, astfel încât poți face plimbări îndepărtate chiar în apă.

Am decolat tot cu șampania în mână, à la Kim K, fix din fața recepției și am aterizat pentru încă o noapte la Mango House. Am avut noroc și de această dată, pentru că am prins o zi minunată cu un DJ la piscină, care a pus o muzică la apus fix pe gustul nostru, „de pe vremea ta, mama”, cum spun mereu copiii. Și, ce să vezi, total întâmplător m-am revăzut cu niște colegi tot „de pe vremea mea”, colegi de liceu pe care nu-i mai văzusem de atunci, și am petrecut ultima seară în Seychelles în cel mai plăcut mod. O vacanță memorabilă pentru felul în care te simți la finalul ei, pentru că lași în urmă o lume și te conectezi acolo cu o alta, mai liniștită, mai calmă, de unde pleci îmbogățit și mult, mult mai relaxat.