Am fost la Scoala feminista de vara si am inteles de ce este o responsabilitate sa fii femeie

Ce inseamna feminismul astazi? Si ce legaturi au comunitatea LGBT si queer cu asta? Am aflat la Scoala feminista de vara, organizata de grupul Vagenta si editura Black Button Books.

Astazi discutam despre cum sta feminismul si ce fac femeile in Romania in 2017. Crud, insa inca ne luptam pentru a obtine drepturi fundamentale, precum egalitatea pe toate planurile barbat-femeie. Oficial, demaram proiecte de lege, infiintam centre pentru victimele violentei domestice care sfarsesc prin a fi utilizate altfel, cheltuim sume imense pe solutii ineficiente, in timp ce multe romance au probleme de nivelul Evului Mediu.

Conform statisticilor Forumului Economic Mondial din 2015, Romania se afla pe ultimul loc in UE si pe locul 72 la nivel mondial la egalitatea intre femei si barbati. Statul roman nu face multe pentru prevenirea violentei domestice, pentru sanctionarea hartuirii sexuale la munca, pentru prevenirea hartuirii sexuale stradale si nu prea ofera servicii in caz de viol, sau pentru femeile agresate sexual.

Recent, Guvernul Romaniei a elaborat un proiect de lege, pentru perioada 2017-2019, privind consolidarea centrelor de primire in regim de urgenta sau de recuperare a victimelor violentei domestice, a centrelor pentru prevenirea si combaterea violentei in familie si organizarea echipelor de interventie in astfel de cazuri. Sunt reticenta si astept sa vad rezultate.

Majoritatea cazurilor de violenta domestica de la noi sfarsesc prin numeroase sesizari si nici o solutionare. Astfel de cazuri sunt luate in serios abia in momentele in care viata unei femei este pusa in pericol serios sau chiar femeia este ucisa. Ordinele de protectie sunt deseori incalcate, sesizarile musamalizate si cele mai multe dintre cazuri fac rumoare cel mult intre barfele vecinilor. Fara sprijin din partea autoritatilor, deseori cu copii in grija si fara venit si educatie, multe femei prefera sa se resemneze.

Cunosc un astfel de caz. De fapt, mai multe: „Este o mama la vreo 60 de ani cu numerosi copii plecati in strainatate. Este batuta la cea mai mica asa zisa greseala si ii este interzis sa paraseasca curtea, sa vorbeasca cu oamenii sau sa ia orice decizie in lipsa acordului sotului. Aceasta nu a facut niciodata plangere de rusine si nici nu intentioneaza. Copiii cunosc ceea ce se intampla, dar nu iau masuri: probabil speriati si ei ca urmare a violentelor suferite sau impiedicati de mama. Astfel de cazuri sunt frecvente in Romania si cred ca e de datoria noastra sa discutam despre ele si sa cautam solutii.

La un search pe Google sau la o confruntare cu realitatea directa constat ca se vorbeste mai mult despre femeie in raport cu ceea ce detine barbatul: acces minor al femeilor la functii si la luarea deciziilor, inegalitatea salariilor, violenta domestica etc. Se dezbate mai mult despre conditiile de viata ale femeilor si gandirea patriarhala care domina mai ales zonele rurale. Ok, este bine! Totusi, nu vad solutii viabile la problemele cotidiene pe care le intampina femeile, nu vad idei practice despre cum pot acestea evolua. A obliga prin Legea salariului unitar la egalitate va impune o echitate aparenta, nu va schimba insa mentalitatea.

Feminismul, intr-o democratie veche de 28 de ani, in loc sa creasca increderea in sine a femeilor si sa le vorbeasca despre resursele de care dispun si sansele mari pe care le au de a reusi, promoveaza mai degraba un non-feminism care arata cu degetul si le invata pe femei sa scuze si sa acuze in directia primului barbat din cale. Vorbim despre o societate in care se dezbat proiecte de lege care propun redefinirea conceptului de familie: barbat si femeie, si nu altcumva.

Agentia de digital Profero si compania iSense Solutions au realizat, in cadrul platformei Bold by Lowe Group, un studiu despre perceptia romanilor din mediul urban asupra egalitatii de gen si stereotipurilor feminine din online. Cei mai multi considera ca fetele din Romania sunt educate sa fie moderne (90%), sa-si spuna punctul de vedere (85%), sa se lupte pentru ceea ce-si doresc (84%), sa fie puternice (83%), curajoase (80%), independente (80%) si pe cont propriu (73%). Ingrijorator este ca la fel de multi cred că fetele trebuie sa aiba grija de aspectul fizic (90%), sa fie precaute cu ceea ce spun in public (71%), sa gateasca (67%) si sa fie ascultatoare (62%).

In acest context este cu atat mai importanta activitatea societatii civile care se organizeaza masiv (spun ele) pentru sustinerea drepturilor femeii. Aceste miscari lupta pentru schimbarea mentalitatilor si propun o noua perspectiva asupra feminismului. Astazi este considerata femeie cine simte si se identifica astfel. Generatia de azi nu isi pune problema egalitatii de gen si a manifestarilor libere, considera acest lucru de la sine inteles. Absurdul intervine cand aceasta gandire intra in conflict cu modul in care constructul social „femeie' este definit de societate.

Zilele trecute am fost la o ultima intalnire din cadrul Scolii feministe de vara, unde am discutat despre feminismul din Romania. A fost mai degraba o dezbatere in care erau reprezentate toate categoriile de gen: atat comunitatea LGBT sau queer (minoritati sexuale), dar si heterosexuali.

Evenimentul a fost moderat de Cristiana Tautu, membra fondatoare Vagenta, colectiv ce trateaza probleme de gen si sexualitate sub forma de exercitii artistice, cum e proiectul „Scoala feminista de vara'. Misiunea acestui proiect este sa conecteze generatii diferite de femei, care sa impartaseasca experiente de viata, idei si cunostinte: „Participantele sunt tinere intre 16 si 20 de ani interesate sa se joace cu puzzle-ul experientelor personale pentru a da voce inteligentei, creativitatii, complexitatii si diversitatii feminine, independent de orientare sexuala, religie, etnie sau istorie.', declara organizatorii pe Facebook.

Intalnirea s-a desfasurat sub forma unei dezbateri relaxate despre cum arata feminismul in Romania astazi. Faceti cunostinta cu doua feministe care ne-au fost alaturi pret de doua ore:
• Cosmina Opartan: este membra fondatoare a serilor Queer Night, o serie de petreceri concentrate pe comunitatea LGBT din Romania, si membra in grupul Corp, o platforma dedicata sustinerii si promovarii talentelor muzicale feminine.
• Veda Popovici: lucreaza ca artista politica, activista locala si teoreticiana cu privire la practicile feministe si reprezentarea identitatilor colective.

Problema feminismului este complicata si greu de abordat cand sunt de facut toate lucrurile despre care ti-am povestit mai sus si inca si altele. Te astepti ca discutia sa fie despre egalitate de gen, defavorizarea femeilor, violenta domestica si statut social. Nu! A fi femeie nu mai tine de ceea ce vezi, ci de ceea ce simti. Si de aici incepe conflictul…

In ultimii ani nu vorbim despre feminism local, aflu, ci de feminisme locale, despre unghiuri diferite de a-l privi. Vorbim despre un feminism mainstream, care priveste femeia din perspectiva de clasa, categorie sociala, putere, ierarhii si compara politic societatea locala cu cea globala. Iata ca astazi putem vorbi si despre un alt fel de feminism: unul radical, interesat de subiectivitati din perspectiva identitatii de gen si sexuale.

Suna complicat in teorie? Este si mai greu in practica! Pe scurt, e un feminism care vrea rezultate concrete aici si acum. Un feminism care considera depasita etapa „egalitate femeie-barbat' si duce mai departe discutia: sustin cauzele minoritatilor LGBT si dreptul acestora la libertate de exprimare a ceea ce simt ca sunt. Sexualitate versus identitate de gen! Biologic versus spiritual! Despre asta vorbim.

Si problema aceasta te priveste si pe tine! Pentru ca a fi femeie nu inseamna a arata intr-un anumit fel si a avea o anumita biologie. Feminitatea nu (mai) este definita de stereotipuri precum a arata bine, a fi sensibila si a avea nevoie de siguranta si protectie. A fi femeie este mult mai mult de atat. A permite ca societatea sa creeze definitii despre femeie care sa tina strict de reproducere si aspect fizic este echivalent cu a ne limita. Aici se reunesc cele doua cauze: poti spune despre un transgender ca nu este femeie pentru ca nu detine organul reproductiv potrivit sau pentru ca are vocea groasa? Este ca si cum ai spune despre o femeie cu trasaturi masculine ca nu isi merita statutul.

Veda Popovici spune ca:„Orice ideologie care are capacitatea de a transforma nu vorbeste despre universal, ci se refera la subiectivitati. E cel mai onest lucru pe care il putem face, decat sa visam ca ii putem include pe toti. Intr-un context emancipator nu va fi loc pentru sexisti, xenofobi, rasisti etc., crezand ca demnitatea lor se cladeste pe denigrarea celuilalt.'

Conflictul intervine tocmai din modul in care este perceput politic feminismul. Exista o presiune sociala pe estetica si sex, in conditiile in care ele nu coincid neaparat cu identitatea de gen. Persoanele transgender au obosit sa cutreiere saloanele – machiaj, epilat, coafat – pentru a coincide cu felul in care societatea considera ca ar trebuie sa arate o femeie. Dureros, insa multi dintre membrii comunitatii queer simt aceasta presiune si nu se exprima in acord cu ceea ce simt ei ca sunt: „Eu m-as simti extrem de confortabil sa pun o fusta pe mine, dar imi e frica!', afirma o persoana trans.

Am ajuns la concluzia ca viitorul este roz si cu sclipici. In ultimii 7 ani suntem pe progres: asociatii, grupuri, miscari si tot felul de initiative isi fac treaba. „Este o ierarhie de masculinitati si feminitati. Cine poate sa spuna ce e bine si ce e rau? Heteronormativul este o forma istorica cu origini in capitalism si colonialism. Asa cum a aparut, asa va si disparea!', prevede Veda Popovici.

Despre cum au ajuns Veda si Cosmina sa fie feministe am aflat chiar de la ele. Am o vaga suspiciune ca mamele lor sunt „de vina:

„La parcursul meu feminist a contribuit mama mea: Fii atenta ca tu esti o femeie si o sa fie greu. Nu o sa te intalnesti cu prietenie, respect, generozitate. O sa trebuiasca sa dai din coate pentru ca esti femeie. Pentru mine a fost doar o chestiune formala sa spun ca sunt feminista. Nu am avut acest moment in viata mea in care sa existe un declic si sa spun ca de acum sunt feminista. Exista persoane in istoriile noastre care prin feminism au reusit sa se elibereze, sa se emancipeze. Artistele, scriitoarele, evenimentele politice, totul are o componenta feminista.', se confeseaza Veda Popovici.

Cosmina Opartan a avut precoce un antrenor: „Mama mea m-a antrenat de cand eram mica sa fiu feminista. Eu nu voiam sa imi asum nici un rol specific genului, mai ales cand vedea vorba de gatit. Mama mi-a dat incredere ca le pot refuza. Si nu numai rolul de fantezie casnica!'

La final, dupa doua ore de discutii, simteam nevoia sa ii imbratisez pe unii dintre ei, ma simteam emotionata, eram intr-o comunitate unde cu totii eram frati, nu femei sau barbati sau altceva. Eram oameni si prieteni. O sa ma mai vada pe acolo si va astept si pe voi sa dezbatem! Ce inseamna sa fii femeie azi si la ce ne ajuta feminismul?