Toata presa de moda din lumea asta are parca acelasi protocol cand vine vorba de #omargiela in vestimentatia proprie. Exista pana si un ton fals-modest cu care se raspunde la intrebarea :’Da ce ai, fa, in picioare?’
Raspunsul #nistemargiele, urmat/sau nu de adjectivul #obosite, rostit cu si mai multa mandrie mascata. Pentru ca e cool sa ai margiele de mult timp.
Eu am auzit prima oara de Maison Martin Margiela, tarzior bine istoric, pe bancheta din spate a unei masini, cand o cunostinta s-a referit la cardiganul meu rupt ca fiind Margiela. Apoi a urmat scoala la Paris si a fost numai #MMM … si cateva alte mici flirturi.
Mereu cand fac haine’ ma iau comparatiile cu oameni la inaltimea carora nu ajung si pentru ca s-a anuntat deschiderea expozitiei despre Martin Margiela, the Hermes years’ la Momu Antwerp, m-am lasat invadat de momentele margielesti cele mai intense traite pe propria-mi piele.
Pe locul 1 in florilegiul margielean este momentul cand am ramas #stumpefiataproapeprost in magazinul lor de la Palais Royal. Dupa ce m-am invartit ca o curca beata cautand-o, am gasit intr-un final usa pitita in gangul comun cu alta locanta, intrarea principala de la strada folosea ca vitrina si era blocata.
Am dat cu ochii de un stockman imbracat cu o vesta ce parea de la distanta a fi din pene albe si negre care danseaza miscate de adierile blande ale unui curent de aer la fiecare deschidere de usa. Ei bine pe masura ce ma apropiam, realizam ca haina era facuta din taguri de plastic albe si negre impuscate in panza #artisanal . Mai in fata, in usa blocata de la bulivar era un manechin barbatesc, cu spatele spre strada, imbracat intr-un sacou din manusi de box sau de baseball #nusmicrobistaeumaspal cusute impreuna.
Sufletul meu radea in hohote, desi fizic nu imi dadeam voie sa ma manifest altfel decat umil si sobru, de frica sa nu tulbur linistea fireasca a muzeului’.
Asta e genul de umor pe care il iubesc eu in moda. Atunci m-am indragostit de Martin Margiela si tot de atunci a inceput lungul sir al candidaturilor la orice post in cadrul casei, vreo 22 – toate respinse. #lol
Momentul 2.
Kazuki Inoue era un coleg japonez de stagiu de la biroul de presa Totem.
Debutul parizian al lui Damir Doma de la Ambasada Romaniei la Paris. Kazuki a aparut intr-un splendid sacou fara maneci dintr-o stofa de lana superba. O parte era o capodopera de croitorie, finisat impecabil, perfectiune de la rever si forma clapelor, pana la nasturele bila imbracat manual intr-o mini-mantie’ de lana, strans la baza cu niste ate #bomboaneobraznice Partea cealalta parea pur si simplu un dreptunghi lasat la crud, atarnand ca un poncho in cele mai sublime unduiri. #magiepura
Momentul 3.
Pantalonii batuti in fragmente de disco-ball la care am balit un an pana sa nu mai am nicio sansa de a incapea in cea mai mare masura a lor. Visam sa ii port cu o pereche de ghete cu tocuri de 10 cm de la Rick Owens si cu blazerul de la Balenciaga lui Nicolas Guesquiere cu nasturi aurii si incrustatii emailate chinezesti, pe sub care as fi purtat un t-shirt negru cu print Im with Stupid =>’ cand m-ar mai fi invitat a doua oara seful meu la Club Sandwitch.
Mentiunea 2.
Venera Arapu la un cocktail de la Ambasada Frantei la Bucuresti. Nu cred ca va puteti imagina cum ii statea sacoul de smoking si ce aparitie superba. Era acum opt ani. #impromptudevara
Mentiunea 1.
Cand am aterizat intr-un context defunes-que’ in spatele lui Grace Coddington la prezentarea MMM, deja mult mai posh, tinuta la Palais de Tokyo, in santier. Nici nu mai stiu daca Martin Margiela plecase deja din casa care ii poarta numele, stiu doar ca imi venea sa plang de fericire si emotie si mi-as fi dorit sa o tina asa o zi intreaga sa pot rade la toate glumele’ lui over and over again si sa ma minunez in continuu de ingeniozitatea acestui insolent splendid.
#LOVE Margiela Forever!
Pentru azi atat,
A+Z