Florian-Mihail Păun sau Flo Păun, cum e cunoscut de către comunitatea LGBTQIA+, este coordonatorul Bucharest Pride 2024. Am avut ocazia să discut cu el despre intențiile proiectului de suflet pe care l-a inițiat, și anume expoziția inVIZIBIL, despre intersecția dintre fotografie și activism și lupta pentru reprezentarea și vizibilitatea persoanelor transgender.
Flo Păun a fost un copil care a încercat câte un pic din toate. Când era mic, citea foarte multe enciclopedii. Primele semne că are un interes pentru fotografie au apărut când a pus mâna pe un telefon defect de-al fratelui său și a început să se joace cu el, „ca ulterior să primesc un aparat foto de la ceva rude care erau plecate din țară.' O altă preocupare a mai fost muzica. Nu cânta vocal, „pentru că îmi era rușine de vocea mea. Așa că mă ascundeam când fredonam câte ceva, dar am învățat să cânt la mandolină, cred că prin clasa a IV-a.' După, au venit alte instrumente muzicale: mandolă, chitară și ukulele.
A urmat specializarea arhitectură la Liceul de Arte „Bălașa Doamna' din Târgoviște și apoi a studiat Fotografie la Facultatea de Film de la UNATC. Era un foarte mare iubitor al facultății cât era la licență și se gândea că este cel mai frumos lucru care i se întâmplă. „Visam să fac o facultate de arte, universul m-a dus la fotografie, exact ceea ce Flo din clasa a VI-a sau a VII-a își dorea cel mai mult.'
O lecție învățată în urma studiilor a fost, spune, despre „cum să interacționez cu oamenii și să-mi fac modelele să se simtă safe, pentru că observam asta în dinamica cu colegii mei sau când mă puneau pe mine să pozez și nu mă simțeam confortabil.'
Cercetarea pentru lucrarea lui de licență, își amintește acum, „m-a făcut să-mi dau seama cât de importantă este fotografia ca o oglindă a societății în care trăim.' În prezent, urmează cursurile programului de master New Media Design, tot de la UNATC.
Pentru Flo, fotografia este o modalitate de a se conecta cu el și cu experiențele lui. Când s-a întâlnit cu această formă de artă, a fost fascinat. „Mi se părea din altă lume faptul că pot să îngheț timpul.' Pasiunea lui a pornit „în momentul în care am început să mă explorez pe mine ca persoană trans și să încerc să-mi dau seama că e OK felul în care arăt și să fiu confortabil în pielea mea.' Mi-a spus ce îl încântă cel mai mult la fotografie: „nu neapărat că faci o fotografie și ai clipa aia veșnic imortalizată, ci faptul că ai decis, ca din toate clipele pe care le trăiești, să o imortalizezi pe aceea.'
Expoziția de fotografie inVIZIBIL se află în acest an la a patra ediție și este remarcabilă pentru faptul că ne face cunoștință cu poveștile de viață ale persoanelor transgender, lucru rar în România. Proiectul a început după ce Flo și-a făcut prima injecție cu testosteron a tranziției sale, în vara anului 2021. Prietenul său, Gabriel Gherman, care lucrează ca facilitator comunitar pentru comunitatea trans la Asociația ACCEPT, l-a felicitat atunci, l-a întrebat cum se simte și, printre altele, i-a spus că vrea să organizeze pentru Pride o expoziție de fotografie cu persoane trans și s-a gândit că el poate să realizeze fotografiile. Iar Flo a venit cu conceptul.
„inVIZIBIL exprimă dualitatea existenței persoanelor trans: de la a dori să fiu invizibil, passing (care trece fără comentarii drept genul cu care se identifică, n.red) în societate, nimeni să nu-și dea seama că sunt un bărbat trans, să pot să trec neobservat, să-mi trăiesc viața cum o simt, fără să intervină cineva în experiența mea, și dorința de a fi vizibil, pentru a da speranță oamenilor din comunitate.'
Până la expoziția inVIZIBIL, spunea că „nu vreau să fac vreodată activism. Eu vreau să fiu passing, să-mi trăiesc viața mea cuminte, în locul meu, și să nu știe nimeni că sunt Flo și sunt bărbat trans.' Acum, privește altfel puterea vizibilității sale. „Am vrut să fac asta pentru comunitatea care mi-a oferit un loc călduț și o familie primitoare în momentul în care familia mea nu mă accepta neapărat.'
Anul acesta și Flo face parte din expoziție, simte că este momentul potrivit pentru acest pas. Își va face un autoportret, care va fi însoțit de o fotografie cu el de când era mic, alături de părinții săi. În acea poză, „mă gâdila tata în talpă, mă țineau părinții mei în brațe, râdeam, zâmbeam și eram, într-adevăr, eu însumi fericit, eu Flo. Nu cine se aștepta mama mea să fiu când voi fi mare, nu fata lor, nu fiica lor, nu deadname-ul (numele inițial al persoanelor transgender, la care multe renunță când adoptă noua identitate de gen, n.red) pe care mi l-au dat când m-am născut.'
A realizat că poate sunt mai multe persoane în situația lui, „care se uită la fotografii de când erau mai mici, din adolescență, din orice moment din trecutul lor și își dau seama că în poza asta nu este o femeie sau un bărbat, ci un suflet care se simte într-un anume fel.' Va alege alte nouă persoane, care s-au înscris în urma unui apel, va cerceta motivațiile pentru care vor să participe la demersul acesta și felul în care se raportează la temă. Flo va surprinde momentul în care acele persoane se conectează cu emoția pe care o văd în fotografia din trecutul lor.
We are ready este tema expoziției inVIZIBIL din acest an, dar și cea de la Pride. Ideea a pornit, explică Flo, ca o glumă la adresa unor afirmații făcute de diverse persoane publice, inclusiv din politică, cum este premierul Marcel Ciolacu, care a declarat că societatea românească nu este pregătită să accepte parteneriatul civil, în contextul deciziei CEDO, care obligă România să adopte o legislație pentru recunoașterea și protejarea familiilor formate din persoane de același sex.
„De când eram mic, știam despre mine că sunt trans, eram pregătit să-mi accept identitatea, dar, în același timp, societatea m-a condiționat de așa natură încât să nu conștientizez asta.'
Avea impresia că „nu mai e nimeni persoană trans pe această planetă și că m-am născut și o să mor singur în identitatea mea. Ceea ce nu este adevărat.'
Când spune we are ready, Flo se referă la comunitate: „suntem pregătiți să fim respectați, iubiți așa cum suntem, acceptați, nu doar tolerați; la familiile persoanelor queer, care sunt pregătite să-și iubească copiii, frații, surorile; la aliații noștri, care sunt pregătiți să ne susțină, și la oamenii care nu sunt încă pregătiți, dar care sper că vor fi.'
În ultimii ani, percepțiile față de persoanele trans s-au schimbat în bine, iar Flo Păun simte o fărâmă de îmbunătățire în situația lor de viață. „Oamenii știu de existența noastră. Nu mai suntem această fantomă despre care a auzit cineva cândva, dar nu se știe sigur că existăm.' Crede că mai e de lucru la capitolele reprezentare și auto-reprezentare, însă.
„Am văzut că există piese de teatru sau filme cu tematică trans, dar nu știu câte dintre acestea consultă comunitatea cu privire la această portretizare. Cu atât mai puține cred că vin către persoane trans să ocupe funcții importante în producția acestor elemente culturale.'
Majoritatea producțiilor făcute de persoane trans pe care le știe sunt realizate din dorința personală de a crea acele proiecte, independente sau având sprijin din partea asociațiilor de profil. „Sunt foarte multe persoane queer, la nivel general, care n-au neapărat curajul să-și prezinte arta, să afirme că sunt persoane queer sau cred că aceste două lucruri nu pot merge mână-n mână.' În facultate, a fost dintotdeauna asumat în legătură cu propria sa identitate de gen și nu i-a fost teamă că profesorii îl vor vedea diferit. Însă cunoaște situații în care „băieți trans ar prefera să nu se știe despre ei că sunt trans sau persoane queer să evite să afirme despre sine că sunt persoane queer. Deși, experiența asta ne ajută foarte mult. Nu ne putem separa 100% când creăm ceva.'
Dacă citești acest articol până pe 29 iunie, când are loc Marșul Bucharest Pride în preajma căruia va avea loc și expoziția, te așteptăm și pe tine în stradă să cerem și în acest an drepturi egale pentru comunitatea LGBTQIA+.
Citește și:
Regizorul Gabriel Sandu provoacă normele în teatru: „Mă folosesc de teme pop ca să abordez subiecte mai profunde’
Foto: Flo Păun