Este un volum de 407 pagini, continind dialogurile purtate – undeva, „in linistea muntilor din Nepal' – intre Jean-François Revel (filozoful) si Matthieu Ricard (calugarul), care este totodata si fiul sau.
Cartea este interesanta din mai multe motive: o data pentru ca, evident, un dialog in care tatal (intelectual celebru) este cel care intreaba si fiul, cel care raspunde, este destul de neobisnuit; in al doilea rind, Revel-tatal isi afirma de la bun inceput agnosticismul, incercind sa afle de la fiul sau motivele care l-au facut sa renunte la o cariera – ce se anunta spectaculoasa – de savant biolog pentru a se dedica meditatiei budiste; in fine, in al treilea rind, discutia dintre cei doi (aflati pe pozitii aparent ireconciliabile) este un model de civilitate, nici unul dintre ei neincercind sa-si impuna punctul de vedere, ci doar sa (se) lamureasca in chestiuni esentiale precum sensul Vietii si al Mortii, Religie si Filozofie, Credinta si Stiinta, Natura si Cultura, Orient si Occident etc.
Cartea nu prescrie retete, desi se intrevede – la fiecare pagina – o dorinta comuna de a intoarce meditatia spre chestiuni de ordin practic, cum ar fi dobindirea intelepciunii sau calea spre Fericire. Revel face, la tot pasul, rapeluri necesare la filozofia occidentala, gasind o problematica – pina la urma – comuna la marii filozofi greci si la maestrii spirituali budisti, dar constatind, totodata, ca desavirsirea personala – care era unul din scopurile invataturii socratice, de pilda – este o idee practicata diferit de orientali, carora individualismul occidental le ramine fundamental strain.
La fel de straina spiritului budist este dilema „religie sau filozofie', asupra careia revine Revel: fiul, Ricard, ii explica tatalui ca faptul ca budismul este „la moda' in Occident – inca de prin anii 60 – tine, probabil, nu doar de pacifismul sau intrinsec, ci si de dorinta tinerilor occidentali de a cauta dincolo de categorii, ideologii si etichete…
Cine are dreptate? Greu de raspuns. Simpatia cititorului fata de un punct de vedere sau altul e marcata de biografia spirituala a fiecaruia. Cei doi nu fac decit sa deschida – generos – niste cai, lasind curiozitatea intelectuala sa faca restul. Dar Calugarul si filozoful este una din acele carti-calauza necesare oricarui om care-si pune probleme metafizice.
Cum spune Revel, in concluzie: „Intelepciunea nu se bazeaza pe nici o certitudine stiintifica si nici o certitudine stiintifica nu duce la vreo invatatura spirituala. Totusi, si una si cealalta exista, vesnic indispensabile, vesnic separate, vesnic complementare.'
Articol publicat in ELLE Ianuarie 2006