Filmul lui Tom Ford, de Alex. Leo Serban

Pe scaunul de alaturi, Mihai Chi­rilov ramine cu paharul in mina; ca s-o dau pe gluma, ii zic: „Daca eram Irina Margareta Nistor, veneau la mine toate stewardesele!'.

N-a fost o editie grozava Mostra de anul asta, dar totusi mai buna ca aceea de anul trecut. (Care a fost catastrofa­la.) Ang Lee (presedintele juriului, de doua ori cistigator al Leului de Aur – o data pentru Brokeback Mountain si a doua oara pentru Lust, Caution) a-ncercat sa-mpace si capra, si varza, facind un slalom smucit intre Politica si Cinema.

Premiile cele importante s-au dus la un film israelian, respectiv unul iranian, de parca erau premiile ONU! Au fost, totusi, si titluri/nume care au facut unanimitatea, primite cu bucurie si aplauze de jurnalisti si public: Soul Kitchen al neamtului Fatih Akin, Life Du­ring Wartime al americanului Todd Solondz si britanicul Colin Firth – Cupa Volpi pentru cel mai bun actor.

Acesta din urma a avut parte de cele mai lungi aplauze si de urale triumfale, semn ca juriul – macar de asta data – nu se inselase. Firth joaca in A Single Man, debutul in cinema al celebrului designer Tom Ford. Filmul este o ecranizare destul de libera a romanului omonim scris de Christopher Isherwood (dupa al carui Good-bye to Berlin s-a facut Cabaret).

Los Angeles, inceputul anilor ‘60; George Falconer, un profesor universitar de 52 de ani (Firth), supravietuieste cu greu la sase luni dupa despartirea de partenerul sau timp de 23 de ani, Jim (Matthew Goode), mort intr-un accident de masina. O are alaturi pe buna lui prietena, Charley (Julianne Moore), cu care avusese o aventura in tinerete.

Tot filmul se desfasoara pe durata unei zile, in care Falco­ner preda la universitate, trece pe la banca (de unde ia, din seif, un pistol), se vede, seara, cu Charley, iar apoi, dupa mai multe tentative (comice) de a-si lua viata, se-ntilneste intimplator cu studentul sau Kenny (Nicholas Hoult, pustiul din About a Boy), care simte in el un suflet-pereche.

Nu stiu daca filmul acesta va veni si la noi, ma-ndoiesc: este „too gay'. Ca debut, si inca al unui om care n-a mai facut cine­ma, este insa peste asteptari: Ford se dovedeste un regizor abil, atent la nuante, beneficiind de o imagine excelenta si de coloana sonora a lui Shigeru Umebayashi, care a scris muzica pentru In the Mood for Love (filmul preferat al lui Ford).

Si, bineinteles, de o distributie perfecta, in care Julianne Moore este – ca de obicei – geniala, iar Firth face rolul vietii sale (de pina acum)! Nu am vazut vreodata, intr-un film, un barbat plingind mai convingator decit Firth in acest film: cind primeste, la telefon, vestea mortii partenerului sau, amuteste si ochii i se umplu, incet, de lacrimi. Iti fringe inima.

Nu cred ca este „un film pentru toata lumea'. Dar este, cum spuneam, un debut mai mult decit onorabil pentru Tom Ford si un rol de aur pentru Colin Firth, pe care ar trebui sa-l vada toata lumea. Si pe care, in mod normal, o no­minalizare la Oscar n-ar trebui sa-l ocoleasca.

Articol publicat in ELLE Noiembrie 2009

Daca ti-a placut acest articol, urmareste ELLE.ro pe GOOGLE NEWS sau pe FACEBOOK