Cred ca suntem toti de acord aici. Copiii mici nu ar trebui sa vada chiar tot ce se intampla in lume si pot trai linistiti fara sa fie expusi la violenta extrema, consum de droguri sau acte sexuale explicite. Nu ca acestea nu ar face parte din viata si cei mici nu le vor afla, oricum, la un moment dat, ci pentru ca exista varste la care intelegerea pentru aceste fenomene este limitata.
Acesta este motivul pentru care filmele sunt reglementate, in toate tarile civilizate cel putin, si recomandate unei anumite categorii de public. Sau, mai bine zis, nerecomandate. Asta se intampla pe baza unui sistem care clasifica filmele in functie de scenele de sex, violenta, abuz de substante, limbaj nerecomandat sau alte tipuri de continut care, teoretic, poate fi vazut doar de adulti.
De obicei, o comisie vizioneaza filmele si stabileste carei categorii de public le sunt adresate, iar recomandarile lor sunt preluate de cinematografele din tara respectiva. Uneori, se ajunge pur si simplu la cenzura, un fenomen ceva mai complex care tinde, dupa cum stim prea bine, sa ingradeasca libertatea de exprimare, si fiecare tara stabileste in ce fel isi clasifica filmele. Daca in Europa continutul sexual este trecut cu vederea, el este aspru criticat in Statele Unite, unde, in schimb, in ceea ce priveste violenta, lucrurile stau invers. Este interesant, pana la urma, iar acest sistem vorbeste destul de mult despre valorile unor tari.
Iar ce m-a facut sa ma gandesc, din nou, la acest sistem, este lansarea iminenta a peliculei „50 Shades of Grey'. Criticii deosebit de morali din diverse tari pandesc de mult timp aparitia acestui film care este, pentru unii, pur si simplu sexy, in vreme ce pentru altii este de-a dreptul de nevazut. Pelicula cu Dakota Johnson si Jamie Dornan a avut parte de promovare intensa inca de cand s-au pus bazele proiectului, dar numai acum, cu foarte putin timp inainte de lansare, discutiile s-au aprins si s-au adancit. Exista oameni si organizatii, precum grupul Morality in Media, care cred ca faptul ca filmul a primit clasificarea R (restrictionat celor sub 17 ani, care il pot viziona doar insotiti de un parinte sau un adult) este de neconceput.
Ca sa ne fie clar, „50 Shades of Grey' poate fi vazut in Australia, Brazilia, Canada, Irlanda, Noua Zeelanda si Marea Britanie doar de cei care au peste 18 ani, in Cehia si Suedia este permis dupa varsta de 15 ani, in Olanda dupa 16, iar in Malaezia este interzis cu desavarsire. De ce? Pai, pentru toate motivele pentru care pelicula promite sa fie vizionata de un numar imens de oameni – are parte de dialog cu continut sexual, comportamente neobisnuite si nuditate.
Desigur, lucrurile acestea duc la interpretari diferite. In vreme ce unii sunt fericiti ca vor vedea la cinema o pelicula care promite sa fie un fel de soft porn, altii cred ca filmul incurajeaza violenta sexuala – si actioneaza in consecinta, boicotand aparitia filmului.
Cum nu am vazut inca pelicula, nu putem spune daca au motiv sa se scandalizeze, dar ce stim pentru moment este ca zeci de mii de oameni au semnat petitii care ar trebui sa interzica aparitia filmului. „Hollywood-ul marcheteaza filmul ca pe o poveste de dragoste cu tenta erotica, dar de fapt este vorba despre abuz sexual si violenta impotriva femeilor’, spun ei. „Industria porno i-a pregatit pe oameni sa primeasca mesajul cum ca violenta sexuala este o experienta placuta. Asa ca filmul transmite acest mesaj si cei de la Hollywood incaseaza cecul.’
Nu e prima oara cand un film devine de-a dreptul controversat. Acelasi lucru s-a intamplat atunci cand Centrul National al Cinematografiei din Romania a decis sa interzica „proiectia cu public’ a celei de-a doua parti din Nymphomaniac, pelicula lui Lars Von Trier. In cele din urma, distribuitorii au avut castig de cauza si au reusit sa lanseze filmul in tara, dar tot ne intrebam daca decizia de a cenzura o pelicula ar trebui sa revina unui organism al statului sau pur si simplu bunului simt al parintilor.
Mai ales atunci cand acest lucru se intampla cu filmele cu continut sexual. Nimeni nu pare sa aiba o problema atunci cand filme extrem de violente sunt vazute de copii. Purtarea si folosirea armelor, actele de violenta sunt raspandite peste tot, de la desene animate la filme cu mare buget, si, cumva, cei mai multi dintre noi se gandesc ca tot sexualitatea explicita este mai nociva pentru mintile celor mici decat violenta nejustificata.
Si, intr-o lume in care o mare casa de productie ca Sony si-a vazut serverele sparte pentru ca difuzarea filmului The Interview sa fie oprita, in care guvernul Rusiei cenzureaza premiatul cu Glob de Aur Leviafan si in care American Sniper, controversatul film al lui Clint Eastwood, e interzis in Irak, devine clar ca cenzura e mai degraba la latitudinea celor din comisii si se rezuma la ceea ce le convine sau nu lor.
Foto: PR