Infidelitatea este, poate, unul dintre cele mai controversate subiecte ale anilor nostri. Daca in trecut lucrurile erau clare – adulterul era o crima, condamnata ca atare de societate (stim cu totii ce-a patit frumoasa regina Guinevere, soata necredincioasa a regelui Arthur!) –, astazi sintem destul de confuzi in ceea ce priveste acest subiect: ba e rau, ba e bine, ba-i totuna.
Infidelitatea a devenit un lucru comun si, conform sondajelor, sansele ca unul dintre partenerii unui cuplu sa aiba o aventura extraconjugala sint mai mari decit acelea ale unui divort. Asta in conditiile in care procentajul cuplurilor care divorteaza este deja de 50%. Ca societatea de azi nu mai este la fel de transanta ca odinioara in ceea ce priveste condamnarea adulterului, a dovedit-o, printre altele, reactia cetatenilor britanici fata de confesiunile printesei Diana legate de relatia sa cu James Hewitt. Spre deosebire de intransigenta cu care generatia anterioara a tratat legaturile amoroase ale printesei Margaret, sora reginei Elisabeta, de data asta publicul a gasit resurse de intelegere si chiar de simpatie fata de printesa adulterina. Si totusi…
Dincolo de indulgenta cu care societatea trateaza astazi acest subiect, pe plan emotional lucrurile nu par sa se fi schimbat foarte mult. Oricit de „moderni' am fi, socul resimtit atunci cind, in particular, aflam ca partenerul ne-a inselat poate sa ne arunce in aer intregul univers. Durerea, pierderea increderii, sentimentul ca ai fost tradat te invadeaza pina in adincul cel mai nepatruns al fiintei tale. O gama intreaga de sentimente te asalteaza pina la a te coplesi: esti incremenit, uluit, confuz, furios, nefericit, neajutorat, disperat… O aventura extraconjugala este o experienta devastatoare pentru aproape orice persoana implicata. Nu numai cel tradat sufera, ci si cel care inseala (asa cum am vazut si in tulburatorul film Infidela).
Aproape intotdeauna, partenerul infidel sufera in urma faptei sale de depresii acute, putind ajunge chiar si la ginduri suicidare. Familia (parintii si copiii), ca si prietenii comuni sint si ei afectati de o astfel de experienta. Cu toate astea, in ciuda acestei dureri generalizate, de cind e lumea si pamintul, oamenii isi inseala perechea, ajungindu-se, asa cum spuneam, ca astazi acest lucru sa devina aproape o banalitate. De ce? Pai, inainte de toate, trebuie sa recunoastem ca infidelitatea este un pacat mai dulce decit oricare altul. Amintiti-va de prima scena de sex dintre personajele interpretate de Diane Lane si Olivier Martinez in filmul Infidela, despre care am pomenit mai sus: ea este, in acelasi timp, si excitata, si ingrozita de ceea ce face, tremurind atit de intens atunci cind el o atinge, incit ii putem vedea carnea vibrind, ride si plinge coplesita de pasiune, dorinta, rusine! Scena e atit de ametitoare, incit decizia acelei femei de a-si risca intreaga existenta comoda si sigura, alaturi de un barbat care o iubeste si pe care il iubeste la rindul ei, pare in acele momente aproape una rezonabila.
Clipele de pasiune ilicita alaturi de „altcineva' sint extrem de intense, cu atit mai mult cu cit, de obicei, „acasa' lucrurile s-au calmat de multisor si au intrat in acea binecunoscuta rutina calduta a vietii de zi cu zi. Asa incit e destul de usor sa te lasi „purtat de val' atunci cind, intr-o buna zi, intilnesti pe cineva care pare sa-ti acorde mai multa atentie decit o face partenerul tau, care te priveste cu dorinta, te gaseste frumoasa si pare interesat de tot ceea ce are legatura cu tine.
Confesiunile pe care femeile implicate intr-o aventura extraconjugala le fac urmaresc, de cele mai multe ori, acelasi pattern: „Sotul meu este o persoana draguta, dar prefera mai mult sa se uite la televizor sau sa vorbeasca cu ciinele nostru decit sa stea de vorba cu mine. Nu ca nu m-ar iubi, dar asa e el. Cind in viata mea a aparut cineva care mi-a reaprins emotii de mult uitate, m-am trezit ca ma gindeam la acel barbat cu sentimente nu tocmai «curate» si imi doream sa fiu cu el. Ma simt extrem de vinovata fata de sotul meu, mi-e frica de ceea ce se va intimpla si de consecinte, dar nu ma pot abtine sa ma gindesc tot timpul la celalalt'. O astfel de confesiune descrie destul de bine conditia esentiala pentru o aventura amoroasa in afara cuibusorului de nebunii conjugal.
Este vorba, de obicei, de o insatisfactie acuta provenita din esecul relatiei dintre cei doi parteneri, care nu acopera o nevoie emotionala importanta a unuia dintre ei. Poate fi nevoia de comunicare, ca in cazul de mai sus, sau orice altceva. Dorinta de a-ti insela partenerul, in cele mai multe cazuri, nu vine din senin, ci urmeaza unei necesitati emotionale neacoperite, pe care altcineva pare ca are resurse sa o satisfaca.
Infidelitatea (faptuita sau doar gindita) este, asadar, un simptom al unei deficiente in relatia de cuplu. Asta nu inseamna ca este si o solutie. Nici pe departe! Psihologul Oltea Joja sustine ca cea mai sanatoasa cale de abordare a unor sentimente de atractie fata de o persoana diferita de partenerul tau este sa te confrunti cu aceasta problema, onest si inteligent. „Intr-o astfel de situatie, cel mai bine este sa marturisesti partenerului tau ceea ce simti si sa rezolvati impreuna criza. Cei mai multi oameni prefera sa-si ascunda frustrarile si nemultumirile care exista in relatia de cuplu, gindindu-se ca astfel vor evita o criza. Dar nu e asa. Nemultumirile acumulate si nediscutate cu partenerul nu fac decit sa mareasca distanta si sa adune tot mai multe resentimente.'
Sigur, se poate intimpla si ca unul dintre parteneri sa se plinga celuilalt in legatura cu ceea ce-i lipseste in relatia lor, iar acela sa reactioneze cu furie sau cu indiferenta. Acea persoana poate deveni astfel extrem de vulnerabila si are cele mai mari sanse sa se implice intr-o aventura extraconjugala. Pina la urma, sotul a avut sansa de a afla ca ceva nu e OK si de a incerca sa repare, dar a refuzat sa o faca. Atunci tu de ce ti-ai refuza sansa unei noi iubiri?
Page: 1 2