Noiembrie – ultimul festival, februarie – primul; nu este titlul unui remake la Noiembrie, ultimul bal (nu e cazul!), ci o constatare contabila: festivalurile de film dorm bustean in decembrie si ianuarie… Nimeni nu le organizeaza atunci pentru ca, pesemne, nimeni nu s-ar duce. Ultimul mare festival are loc in noiembrie (cel de la Salonic), iar primul – din an – in februarie (cel de la Berlin).
Salonicul (zis si TIFF – de la Thessaloniki International Film Festival) era indeobste programat pe la-nceputul lunii; a-nceput apoi sa se deplaseze spre mijloc, iar anul trecut a „cazut', pur si simplu, in a doua jumatate. Lucrul acesta a avut efecte (ne)asteptate: in dimineata de dupa deschiderea oficiala (19 noiembrie), afisele erau luate pe sus de cea mai dura furtuna indurata vreodata la Salonic!
Asta n-a impiedicat-o pe Isabelle Huppert (una din cele mai curajoase actrite) sa descinda in orasul-port si sa asiste la premiera mondiala a filmului sau – savurosul Les soeurs fachées, regizat de debutanta Alexandra Leclère. Huppert joaca rolul unei cutre perfecte – sotie intretinuta, snoaba, numai fite si ipocrizii – care primeste vizita surorii sale din provincie. Aceasta (adorabila Catherine Frot) a scris un roman si urmeaza sa se intilneasca cu editorul. Huppert o ia de sus, enervata ca trebuie sa se afiseze cu ea, si-i reteaza, acra, toate elanurile de tandrete. Frot suporta cu stoicism mojiciile, nu stie ce sa mai faca s-o imbuneze… Surpriza: sora provinciala care nu stie sa se imbrace, nu stie sa „dea frumos' in societate, este adoptata instantaneu de toti cei cu care vine in contact (spre disperarea lui Huppert), iar romanul ei e publicat la una din cele mai bune edituri pariziene – prestigioasa Grasset! Filmul se tine, in principal, in cele doua formidabile actrite, iar morala acestei versiuni moderne a Cenusaresei este demna de Elle: nu conteaza citi bani ai in cont, nici ce toale iti tragi, conteaza sa fii buna ca piinea calda si sa ai ochi (si intelegere) pentru cei din jur.
Sa speram ca vom vedea acest film si la celalalt TIFF – festivalul clujean. Berlinul promite, la rindul lui, mai multe confruntari feminine de talie (nu, nu filme despre concursuri de Miss-e!). Desi primul film din competitie (cel al lui Régis Wargnier) poarta titlul Om la om (sau Intre barbati – nu putem sti pina nu-l vedem), se pare ca nemtii vin cu o oferta 100% feminina: Gespenster spune povestea unei frantuzoaice (Françoise) a carei fiica este rapita in Berlin si care are impresia c-o recunoaste, dupa multi ani, sub chipul unei tinere vagaboande, Nina; iar Sophie Scholl – Die letzten Tage povesteste ultimele sase zile din viata unei tinere care a fondat un grup de rezistenta anti-nazist („Trandafirul alb') inainte de-a fi executata in 1943…
Nu par la fel de excitante ca duelul Huppert-Frot, dar – in absenta lui Annie Lennox & Aretha Franklin care sa cinte „Sisters' si-a unui nou 8 femmes in competitie – nu putem decit spera ca Ursul berlinez (mascota orasului si premiile festivalului) sa stringa la piept, cu tandrete, cit mai multe filme cu si despre femei. Pentru ca merita!
Articol publicat in ELLE Februarie 2005