Femei în muzica românească: 5 povești de succes din spatele scenei

Dacă ar fi să mă gândesc la un domeniu profesional în care vibrațiile pozitive se resimt la aceeași forță precum ritmurile unei melodii bune, atunci cu siguranță îmi vine în minte industria muzicală. Pentru mulți iubitori de muzică și vibe bun pare că un job în domeniu, fie că vorbim despre producție, compoziție, parte tehnică sau orice altceva, este un vis împlinit. Și, totodată, pare că rezultatele acestora sunt mai vizibile decât în alte câmpuri de activitate, mai ales dacă vorbim despre cele a căror muncă le aduce în lumina reflectoarelor, asigurându-le bani, faimă și dragostea miilor de fani. Totuși, în 2024, încă ne confruntăm cu o realitate neplăcută: la nivel global, deseori ies la iveală probleme legate de siguranța și egalitatea femeilor care activează în industria muzicală. Abuzurile și discriminarea sunt chestiuni pe care femeile le întâlnesc în toate domeniile, iar lipsa de măsuri adecvate pentru combaterea acestor fenomene, precum și prejudecățile ce însoțesc activitatea lor în muncă le expun la riscuri. În România nu se vorbește despre studii concrete realizate local, însă nu e deloc deplasat să ne întrebăm cât de departe suntem de aceste realități, inclusiv în industria muzicală.

Am ajuns la această întrebare lecturând recent câteva articole care mi-au atras atenția și m-au făcut să interoghez modul în care sunt privite femeile din industrie. Raportul de referință „Misogyny in music” al parlamentarilor britanici din Comisia pentru femei și egalitate, publicat la 30 ianuarie, oferă o imagine tulburătoare asupra discriminării de gen, a hărțuirii sexuale și a abuzurilor din întreaga industrie muzicală. Persoane implicate în anchetă au vorbit despre limitarea oportunităților, lipsa de sprijin, discriminarea de gen, hărțuirea sexuală, agresiunea și remunerarea inegală. Acordurile de confidențialitate au fost evidențiate ca o practică menită să reducă la tăcere victimele și să protejeze agresorii, permițând abuzatorilor sexuali să rămână necontrolați în cadrul industriei. Raportul a subliniat, de asemenea, că aceste provocări sunt mai frecvente în cazul femeilor care se confruntă cu bariere precum discriminarea rasială.

Studiul Be The Change: Gender Equality in the Music Industry, prezentat de Believe și TuneCore, în colaborare cu MIDiA Research, și publicat în Billboard în martie 2024, prezintă opiniile a 4.146 de profesioniști din industria muzicală prin intermediul unui sondaj global online realizat la finalul lui 2023. Constatările indică faptul că, în timp ce femeile și persoanele non-binare fac progrese în domeniul muzical, acestea percep în continuare industria ca fiind discriminatorie pe baza genului. Mai exact, 49% dintre femei și 41% dintre persoanele non-binare resimt discriminare de gen, comparativ cu doar 16% dintre bărbați.

Dar cum stă treaba la noi? Se spune că industria a progresat semnificativ în ultimii 30 de ani, cu mai multe femei implicate direct în procesul de creație, dar și în poziții de conducere. Dacă în urmă cu câțiva ani ar fi fost mai dificil pentru o femeie să-și croiască un drum bine definit în domeniu și „să iasă în față”, vremurile noi par că vin cu o altă abordare.

Am vrut să aflu detalii despre fenomen direct de la persoane active în industria muzicală românească, așa că am stat de vorbă cu Anamaria Hâncu (Communication Manager), Diana Munteanu (Head of Label), Sânziana Pantazi (Creative Director), Andra Brebu (Songwriter) și Beatrice Păun (Director of photography), curioasă să știu cum arată, pentru ele, industria de acum.

Cariera impresionantă de care se bucură acum Anamaria Hâncu este un exemplu indiscutabil de succes. În 2011, a început să lucreze în industria muzicală prin intermediul mișcării sociale „Let’s Do It, Romania!”. Inițial, a fost co-fondatoare a proiectului și a făcut parte din echipa de comunicare, ca voluntar. A fost recrutată ulterior în echipa de PR care o reprezenta pe INNA, unde a îndeplinit de-a lungul timpului diverse roluri, inclusiv cele de PR Executive și Manager PR. Mai apoi, a contribuit la înființarea Global Records, unde a ocupat mai multe poziții, inclusiv Project Manager și Talent Manager. Din 2021, Anamaria a devenit colaboratoare și Communication Manager pentru INNA, Antonia, Nicole Cherry și Delia. De asemenea, a fost PR&CSR Manager pentru SAGA Festival și a participat la organizarea celui mai mare concert caritabil din România, We Are One, care a strâns un milion de euro pentru poporul ucrainean afectat de război. Începând din decembrie, s-a alăturat echipei UNTOLD Universe ca PR Manager pentru Neversea și CSR Manager pentru toate festivalurile din grup (UNTOLD, Neversea, Massif și UNTOLD Dubai). „Faptul că este un mediu dinamic, în continuă mișcare și transformare, atrage după sine provocări. Și cred că, dacă nu ești dispus să fii flexibil și să accepți că nu toate se vor întâmpla fix așa cum au fost planificate, atunci nu e locul potrivit pentru tine”, susține Anamaria. Deși face parte dintr-o industrie pe care o consideră challenging, Anamaria spune:

„Sincer, nu am simțit că trebuie să îmi fac loc, ci mai degrabă să învăț, să demonstrez, să fiu din ce în ce mai bună, să cunosc din ce în ce mai bine domeniul. Am fost mereu atentă cum se întâmplă lucrurile la nivel internațional și pot spune că am asistat și contribuit la profesionalizarea industriei, care era destul de diferită atunci când am intrat eu în această lume. Și chiar simt că am primit sprijinul necesar să mă dezvolt de la echipele din care am făcut parte, ceea ce am oferit și eu de fiecare dată înapoi, cât de bine am știut și putut. Din fericire, nu am fost vreodată în ipostaza să mă simt inferioară pentru că sunt femeie, am simțit de fiecare dată că îmi este ascultat punctul de vedere și respectată poziția, apreciată munca. Atât din partea colegilor, cât și din partea artiștilor. În același timp, în industria muzicală din România sunt destul de multe femei în poziții cheie și cred că este dificil să ne fie ignorate aportul și meritele.”

Deși e la curent cu statisticile alarmante rezultate din studii din afara țării, Anamaria spune că nu s-a confruntat cu discriminare și abuzuri la locul de muncă și nici nu a întâlnit persoane care să fi avut de-a face cu astfel de situații.

„Femeile sunt un mix de hotărâre, putere, sensibilitate, creativitate, compasiune și empatie, forță care mută munții din loc. Cred că sunt suficient de multe femei care sunt artiste de top, dar și femei din echipele de management care fac o muncă extraordinară și au rezultate semnificative. (…) Deși am auzit adesea situații și exemple în alte țări din Europa în care femeile aflate pe aceeași poziție cu bărbații sunt defavorizate, eu nu am văzut, nici simțit sau întâlnit astfel de cazuri în industria muzicală din România. Și vreau să cred că vom putea vorbi în anii ce vor urma de o societate în care munca și rezultatele vor vorbi de la sine, iar remunerația, aprecierea și promovarea la locul de muncă să nu fie influențate de gen.”

Diana Munteanu ocupă funcția de Head of Label la Global Records, însă și-a început cariera în domeniu după o experiență solidă în head hunting (recrutare, n.red.) în industria petrolului și gazelor. Obișnuită să lucreze într-un mediu preponderent masculin, Diana a dezvoltat o abordare echilibrată și riguroasă, iar după patru ani și-a îndreptat atenția către industria creativă. A făcut PR, project management și organizare de evenimente, ajungând să înțeleagă specificul industriei muzicale, și a contribuit la dezvoltarea Global Records, care a crescut de la nivelul de boutique la o companie cu peste 130 de angajați. Rolul ei în casa de producție este unul de facilitator, oferindu-le artiștilor resursele și sprijinul necesare pentru a-și atinge potențialul. Spune că a învățat să-și lase ego-ul la ușă și să se concentreze pe servirea creatorului și publicului, pe parcursul experienței sale:

„Cred că este un caz de passionately love it or hate it. Nivelul de specificitate al industriei, de la contracte la acțiunile de marketing, la generarea și colectarea veniturilor, o face să nu semene cu nimic altceva din piață, motiv pentru care este foarte dificil să angajăm colegi cu un oarecare grad de senioritate. Am preferat mereu să angajăm tineri smart, cu aptitudini sociale bine dezvoltate și foarte pasionați de muzică, și în paralel să creăm intern un sistem de training pentru fiecare departament sau poziție. Cred că cei care fac performanță în industria muzicală, de la angajați la artiști, sunt cei care rămân mereu radical deschiși în fața unui proces continuu de învățare și adaptare la trend-uri și piață. Indiferent de gen, poziție, specializare, chiar dacă vorbim de colegi, compozitori, cântăreți, regizori, fotografi, make-up artiști sau stiliști, ceea ce ne unește este pasiunea pentru muzică.”

Experiențele anterioare au făcut-o să privească mediul în care activează azi drept unul prietenos pentru femei: „Venind dintr-o industrie mult mai formală, tehnică și puțin explorată de genul feminin, cum este cea a petrolului și gazelor, nu am avut nici o problemă de integrare. Eu nu simt că femeile au mai puține șanse de a se angaja sau de a ocupa poziții de management în muzică, cel puțin nu în România. În Global Records suntem 130 de angajați, dintre care 95 de femei, multe dintre pozițiile cheie fiind ocupate de către acestea și fiind prezente în toate departamentele, inclusiv A&R (descoperirea noilor talente n.red.), funcție care la nivel internațional este predominant ocupată de bărbați. Ce este drept, în câteva țări din Europa de Vest sau CIS am simțit că femeile trebuie să dovedească poate mai mult decât bărbații pentru a ocupa poziții de un nivel similar. Poate și pentru că în România predomină artistele interprete și songwriter-ii de gen feminin, iar asta a creat o nevoie de echipe de management și administrative care să mențină echilibrul perfect între empatie și perseverență în a aduce rezultatele dorite. Iar aici majoritatea celor care se încadrează sunt… femeile. Poate în această optică putem considera că ne bucurăm chiar de o conjunctură favorabilă.”

Totodată, Diana subliniază faptul că face parte dintr-o industrie în care contează mai mult ceea ce livrează și mai puțin genul cu care se identifică lucrătorii. „Eu nu cred că genul ne dictează personalitatea sau capacitățile. Cred că cine suntem noi, pasiunea pe care o investim în job, hotărârea cu care ducem task-urile la bun sfârșit, nivelul de inițiativă care aduce schimbarea și adaptarea continuă la piață, toate acestea vin din educație, din mediul în care ne-am dezvoltat și din firea fiecăruia. Ne putem uita la partea vizibilă a industriei locale și internaționale: cântăreții și autorii. Știm cu toții exemple de artiști de gen masculin care au un mesaj sensibil adus publicului printr-o exprimare poetică, la fel cum știm exemple de artiste cu un mesaj și o livrare mai tăioasă, uneori cu nuanțe licențioase.”, mai spune Diana, care-i sfătuiește pe tinerii care urmăresc o carieră în domeniu „să nu plece de la premisa că genul ne dă avantaje sau dezavantaje. Să nu-și folosească atuurile de gen, ci cele personale; ele sunt cele reale, care vor fi cu adevărat apreciate, care vor face o diferență pentru cariera proprie și a artiștilor pe care îi reprezintă.”

Sânziana Pantazi, Creative Director, a regizat unul dintre cele mai dezbătute videoclipuri românești recente, cel pentru „Macarena”, piesa virală a Erikăi Isac. În 2020, s-a mutat în București pentru studii, specializându-se în Psihopedagogie specială. Încă de atunci s-a implicat în proiecte creative, participând la cursuri de actorie și scriere creativă, și a făcut figurație în clipuri. A început să-și creeze conexiuni în industrie, în special cu Frnk., implicat și el în producția videoclipurilor muzicale. A lucrat la proiecte alături de el, iar în 2022 a avut primul proiect în calitate de producătoare și regizoare. A fost o experiență definitorie, care i-a consolidat decizia de a construi o carieră și a aspirat să devină Creative Director.

„Industria muzicală din România este într-o continuă dezvoltare, dar trebuie să recunoaștem că nu este mereu ușor pentru creativi. Avem de-a face cu probleme legate de infrastructură și mentalitate, dar sunt optimistă în privința potențialului său și o să contribui la îmbunătățirea ei. În situația actuală, în care femeile se confruntă cu stereotipuri de gen și lipsa de reprezentare în poziții de conducere, orice avantaj poate părea umbrit de aceste obstacole. Totuși, avantajele noastre în industrie sunt perspectivele noi pe care le aducem. Chiar eu am reușit să mă fac observată cu un clip de revoltă asupra patriarhatului, deoarece este un subiect care mă preocupă, care face parte din viața mea și pe care mi-a fost ușor să-l abordez, fiind femeie.”, spune Sânziana.

Pentru că nu a fost singură în parcursul ei spre cariera dorită, povestește cu entuziasm despre partenerul ei, care i-a oferit încredere încă de la început. „Locul meu era cumva păstrat în echipa lui Frnk., relația noastră e dincolo de granițele profesionale, avem o prietenie de mai bine de 12 ani și împărtășim pasiuni comune încă din copilărie, ne-am dezvoltat împreună. E un factor foarte important în drumul meu profesional. El are un avans de trei ani în industrie și reprezintă un sprijin foarte mare pentru mine, deoarece îmi vine mereu în ajutor și învăț zi de zi de la el. Nu știu dacă să numesc noroc, privilegiu sau coincidență faptul că eu și Frnk. formăm o echipă puternică pe toate planurile, dar e clar că astrele s-au aliniat bine în ceea ce ne privește. Nu percep industria neapărat friendly, dar mi-a fost mult mai ușor să trec prin provocări alături de partenerul meu. Poate că eu nu a trebuit să lupt pentru locul meu în echipa din care fac parte, dar eu cu Frnk. mereu găsim loc de mai bine, vrem să ne autodepășim și să ajungem să lucrăm cu cât mai mulți artiști. Nu mă simt într-o competiție cu altcineva.”

Am întrebat-o dacă a observat atitudini inadecvate din partea colegilor bărbați în ceea ce o privește, și a recunoscut că s-a confruntat cu ele la început, până când și-a găsit oamenii potriviți cu care să muncească: „Boys will be boys în orice domeniu profesează. Simt diferențe în comportament, bineînteles. La început simțeam asta mai des, dar acum deja am cunoscut oamenii cu care prefer să fac echipă în proiecte. Sunt mândră să spun că, la filmările în care facem eu și Frnk. producție, numărul femeilor angajate este egal cu cel al bărbaților. Pentru mulți vocea unui bărbat sună mai impunător decât cea a unei femei, dar nu mă las intimidată de acest lucru, îmi îndrept spatele, fac contact vizual și spun ce am de spus până când sunt auzită.”

Am vorbit cu compozitoarea Andra Brebu într-una dintre încăperile de la Hahaha Production. Abia ieșită dintr-o sesiune de înregistrări, mi-a vorbit deschis despre experiența ei ca songwriter. Deși a studiat Actorie la HYPERION, a activat în mai multe ramuri ale industriei de entertainment până să ajungă să scrie piese cu artiști precum Eva Timush, Juno, Andrei Bănuță sau Proconsul. A început să colaboreze cu Hahaha Production după ce a fost descoperită de o persoană din domeniu, care i-a observat capacitatea de a învăța rapid și de a se adapta:

„Eu sunt omul care crede mai mult în muncă, și am mers pe drumul meu. Nu te gândi că nu m-am consumat sau nu am avut frustrări, dar nu am stat mult în emoția aia. S-a întâmplat să se uite cineva mai urât la mine și primul gând ar fi că omul ăsta are ceva cu mine; dar m-am gândit apoi că oamenii au gândurile lor, viața lor și cred că e important în domeniul ăsta să te înconjori de oameni buni și de succes. Cred că, dacă te afli printre cinci oameni de succes, tu vei fi al șaselea. Mă ghidez mult după asta pentru că s-a aplicat. De fiecare dată când am simțit că oamenii nu au încredere în mine că pot să livrez ce trebuie, în viața mea au apărut alți oameni care au avut încredere în mine și care m-au făcut să văd că o merit, că pot să fac asta. Pentru mine a fost bucuria mult mai mare. E foarte tare să reușești într-un domeniu în care unii oameni cred că nu poți să o faci.”

Deși începutul nu a fost lipsit de provocări, Andra mărturisește că nu le-a luat în seamă și a continuat să facă ceea ce știe cel mai bine: să scrie povești.

„Au fost momente când mi se părea că poate nu sunt luată în serios și după mi-am dat seama că este o industrie în care rezultatele vorbesc de la sine. Dacă ești un om fain care demonstrează prin rezultate, oamenii vor dori să lucreze cu tine, ceea ce e foarte bine. În drumul meu au apărut și oameni care au avut și au încredere în mine și cu care am lucrat frumos. Cred că respectul m-a adus aici, atât pentru producători, cât și pentru writers, pentru muzică în general. Cred că mă aflu într-o perioadă foarte bună profesional. Mă simt mai aproape de visul meu. E tare că intrăm în sesiune cu oameni foarte atenți, care îți dau încredere în tine, care au muncit și ei la visul lor și sunt profesioniști. Pentru mine e the dream job.” Mai spune și că adaptabilitatea a ajutat-o să meargă drept înainte: „Cred că s-au mai schimbat vremurile, în situația mea, cel puțin, nu a fost cazul să mă confrunt cu astfel de situații (de discriminare sau abuz, n.red). Eu merg pe principiul că ce este al meu rămâne al meu. Cred că atunci când servești artă, când mergi la studio, e important să ai oameni lângă tine care sunt acolo să servească piesa, nu egoul.”, încheie Andra.

Beatrice Păun este Director of Photography cu un portofoliu variat de scurtmetraje și videoclipuri muzicale. Uneori simte că a început să filmeze cu puțin timp în urmă, dar lista proiectelor la care a lucrat e foarte lungă. În paralel, a petrecut mii de ore asistând sau învățând de la alții și alte sute studiind și participând la întâlniri. Cu nouă ani în urmă, fără să știe de unde i-a venit ideea, a început să studieze fotografia. A fost o simplă pasiune la început și nu ar fi crezut că va deveni director de imagine. Prin networking a ajuns să lucreze la propriile proiecte și să ia deciziile în echipă. Beatrice ar descrie industria muzicală și de entertainment similar cu celelalte protagoniste ale acestui material:

„Clar, primul cuvânt care-mi vine în minte este provocare! Sincer, de când am început să studiez cinematografia și până-n prezent, chestia asta îmi răsună în minte continuu – de când mă trezesc cu noaptea-n cap și știu că voi orchestra o întreagă echipă cu care voi crea o imagine care, așa cum proful meu zicea, ‘va rămâne în urma mea'”.

Până să-și câștige notorietatea, Beatrice s-a confruntat cu comentarii discriminatorii, capacitatea ei de a livra ceea ce se cerea fiind pusă adesea sub semnul întrebării. A găsit puterea de a trece peste stereotipuri și de a demonstra că își merită locul:

„Din păcate, atunci când pășesc pe un nou platou sau lucrez cu o nouă echipă, încep cu un handicap, și anume acela că sunt femeie. Ai auzit expresia ‘ce să caute o femeie la cameră’? Ei bine… eu asta aud foarte des. Da, îmi vine să plec de fiecare dată înapoi acasă, dar număr până la trei și îmi zic: OK, obiectivul de azi, pe lângă cel de a-mi face treaba perfect, este să-l fac pe omul acesta să vadă de ce merit să fiu aici! Se întâmplă extrem de des și este extrem de obositor, dar la final de zi aceiași oameni îmi spun: ‘Să ne revedem cu bine la următorul proiect!’.… Tăcere. Cred că cel mai important lucru pentru mine, de fapt, este lupta cu mine însămi. Să fac mereu o imagine care susține scenariul sau care pune în evidență principiile clientului. Proiecte există pentru toată lumea.”

Beatrice este conștientă de aportul femeilor în domeniu și de influența lor, chiar dacă pot fi considerate uneori „prea sensibile” pentru industrie: „Femeile reprezintă în sine o voce, însă ce vreau să subliniez este că fiecare femeie, implicit artistă, are puterea de a influența și de a transmite un mesaj sub o semnătură artistică proprie, fapt pentru care am o mare apreciere pentru cele care-și folosesc vocea spre a spune cu adevărat ceva. Dintr-o perspectivă pur subiectivă, vreau să îmi aduc aprecierea față de Corina Sucarov, Delia, Erika Isac și, sigur, lista poate continua”.

După ce am stat de vorbă cu aceste femei, cea mai importantă concluzie la care am ajuns ar fi că, deși experiențele personale diferă, peisajul actual pare să fi devenit mai încurajator pentru femeile care activează în muzică. Deși nu există industrie ideală sau domeniu în care nedreptățile să nu apară la ordinea zilei, poveștile celor cinci protagoniste ne arată că, indiferent de vârstă sau gen, capacitățile fiecărei persoane sunt cele care contează și nu ar trebui puse la îndoială pe baza prejudecăților. Când lucrul acesta se întâmplă, industria devine mai bună pentru toată lumea care lucrează în interiorul ei. Și chiar dacă e întotdeauna loc de mai bine, drumul într-acolo pare deschis.

Citește și:
Ce părere are tatăl Andreei Bălan despre faptul că artista a fost cerută în căsătorie de Victor Cornea: „Și-a găsit marea dragoste, alături de un băiat bun…'

foto: Shutterstock

Daca ti-a placut acest articol, urmareste ELLE.ro pe GOOGLE NEWS sau pe FACEBOOK