Ursul (The Bear) e mult mai mult decât un simplu serial cu un chef talentat care domnește într-o bucătărie haotică. E o împletire a mai multor povești realiste despre viață, așa tulbure și glorioasă cum e ea.
The Bear (Ursul) a avut premiera în vară, dar a ajuns la noi de-abia recent, pe Disney+, așa că am avut suficient timp de FOMO citind critici strălucitoare și așteptând să apară și aici. Nu știu ce mi-a creat această așteptare, până la urmă, platformele de streaming și televiziunile se întrec în show-uri ce au la bază noua obsesie pentru gătit, transformată în competiție toxică de cele mai multe ori. Dar îl știam deja pe Jeremy Allen White din Shameless, iar povestea pe care o aduce la viață în primul său mare rol principal suna deja foarte bine.
În Ursul, Jeremy este Carmy, mai precis Carmen Berzatto, un chef format în lumea restaurantelor de top din New York, care se întoarce acasă să gestioneze locanta de sandvișuri a familiei, lăsată moștenire de fratele său, Michael, care s-a sinucis recent. Traversarea punții dintre lumea gastronomiei fine și cea a restaurantului modest de familie cu o clientelă la fel de modestă nu îi provoacă problemele la care te-ai aștepta. Nu ai să vezi aici un orgoliu călcat în picioare, ci mai degrabă un sentiment aproape distructiv al datoriei, pe lângă vina pe care Carmy pare să o resimtă față de tot ceea ce are legătură cu familia lui, dar mai ales cu fratele decedat.
Dincolo de asta, conflictele (de multe ori înflăcărate, deseori soluționate hilar) rezultă mai ales din interacțiunile membrilor echipei bucătăriei, și ei o moștenire de familie, fiecare convins că lucrurile nu pot merge decât așa cum le-a făcut dintotdeauna și rezistent la orice inițiativă de schimbare. Richie (Ebon Moss-Bachrach), patiserul Marcus (Lionel Boyce); Tina (Liza Colón-Zayas), mereu recalcitrantă în fața lecțiilor despre cum să-și facă meseria, și Sydney (Ayo Edebiri), singura conștientă de talentul lui Carmy și de ce a pierdut acesta întorcându-se acasă, sunt piesele bine așezate și excelent interpretate într-un puzzle care pare să fie nepotrivit la toate încheieturile, dar care se dovedesc complet compatibile.
Stresul sub care se lucrează într-o bucătărie de restaurant e redat minuțios și dă ritmul acestui show alert și imprevizibil, cel puțin la începutul serialului, până ce echipa decide să dea o șansă unui nou mod de organizare, care ar trebui să le rezolve măcar o parte din multele probleme. Rigiditatea regulilor unei bucătării cu multe stele, introduse în tot acest haos, naște o mulțime de conflicte, iar Carmy le face față cu greu. Mai cu seamă că, dincolo de gestionarea restaurantului, se confruntă cu durerea pierderii fratelui, redată cu compasiune, dar fără excese lacrimogene.
Până la finalul primului sezon, fiecare personaj învață the hard way ceva ce nu știa despre profesie și despre sine, iar privitorii învață că nu toate show-urile despre mâncare și chefi talentați trebuie să conțină agresiuni verbale nejustificate sau grandomania despre care ne obișnuiserăm să credem că dublează talentul.
Uneori, show-uri ca Ursul pot servi drept pretext pentru a lega povești în care nu există mereu învingători clari, în care recompensa pentru muncă nu e mereu conform meritelor și în care trebuie să pierzi fără garanții că urmează să câștigi.
Ursul (The Bear) este disponibil pe Disney+.
Foto: PR