Marșul „Împreună pentru Siguranța Femeilor”: 10 ani & un record de participare

Pe 20 octombrie a avut loc cea de-a zecea ediție a Marșului "Împreună pentru siguranța femeilor", care a reunit mii de participanți în București. Care au fost principalele revendicări ale protestului?

VEZI FOTO

POZA 1 / 11

Marșul „Împreună pentru Siguranța Femeilor” a reunit, pe 20 octombrie, aproximativ 10.000 de persoane în București, au anunțat entitățile organizatoare, Centru Filia, Feminism România, Eromnja, Asociația Transcena și Asociația Anais. Această ediție a marșului a constituit încă un protest a cărui principală revendicare este o lume mai sigură pentru fete și pentru femei, în care violența de gen este descurajată și sancționată.

Tema principală a acestei ediții a marșului „Împreună pentru Siguranța Femeilor” a fost violența sexuală, despre care au vorbit multe dintre persoanele care au reprezentat felurite organizații și comunități, la locul de întâlnire, în fața Teatrului Național din București. Acestea au subliniat faptul că violența sexuală este o formă de violență care afectează în principal femeile și fetele, și pentru care politicile publice sunt aproape inexistente. Violența sexuală continuă să rămână în România un subiect tabu, înconjurat de prejudecăți, așa încât marșul și-a propus să scoată subiectul din conul de umbră în care se află și să facă o demonstrație de solidaritate cu fetele și femeile care au trecut printr-o formă sau alta de violență sexuală, fie că este vorba despre viol, agresiuni sexuale, căsătorie forțată, hărțuire sexuală, cyberbullying, revenge porn, exploatare sexuală. Participanții și participantele la marș au cerut și eliminarea prejudecăților care țin de rasă, clasă sau gen din practicile polițiștilor, procurorilor, judecătorilor și a autorităților la modul general.

Pancartele arborate de participanții la Marșul „Împreună pentru Siguranța Femeilor” au reflectat în mare parte aceleași probleme, subliniind importanța consimțământului în interacțiunile sexuale, respectarea limitelor și solidaritatea cu persoanele care au trecut prin situații de violență sexuală. Căsătoriile forțate, care încalcă multiple drepturi, a fost o temă despre care s-a discutat în discursurile care au precedat marșul, precum și atitudinile rasiste care fac ca acestea să se perpetueze, privând astfel fetele de educație, integritate fizică, autonomie, sănătate fizică și mintală, sexuală și reproductivă.

Un alt subiect discutat și pe marginea căruia au fost afișate pancarte a fost hărțuirea sexuală în universități, mulțimea strigând „Afară cu hărțuitorii din universități” atunci când marșul a ajuns în preajma Academiei de Studii Economice și a sediului SNSPA, ca urmare a investigațiilor recente care au dezvăluit situații de hărțuire în instituții de învățământ.

Printre mesajele arborate la Marșul „Împreună pentru Siguranța Femeilor” s-au numărat, cum se vede în galeria alăturată, și declarații de solidaritate cu victimele genocidului din Gaza și cereri de oprire a lui, dar și revendicări privind violența sexuală asupra persoanelor queer.

Conform datelor publicate de organizatori, una din 4 femei a fost agresată fizic sau sexual de partener sau fostul partener (FRA, 2014). În primele 6 luni ale anului 2024 au fost înregistrate la Poliție 3.551 plângeri privind infracțiuni contra libertății și integrității sexuale, dintre acestea, 1.984 privesc violuri săvârșite asupra unui minor și 487 infracțiuni de agresiune sexuală săvârșită asupra unui minor. Conform ultimului recensământ, 521 de fete cu vârsta între 11 și 14 ani trăiau în uniune consensuală
și 2.523 de fete cu vârsta între 11 și 14 ani avea deja unul sau doi copii, fără să existe informații despre vârsta taților acestor copii. Astfel, organizatorii și participanții la Marșul „Împreună pentru Siguranța Femeilor” au cerut incriminarea căsătoriei forțate ca infracțiune distinctă, recunoașterea ei ca formă specifică de violență sexuală și armonizarea legislației naționale cu toate prevederile Directivei 1385/2024 privind violența impotriva femeilor și a violenței domestice. De asemenea, au cerut asigurarea unui cadru legislativ transparent și clar pentru sesizarea, cercetarea și sancționarea hărțuirii sexuale din sistemul de educație, proporțional cu gravitatea faptei; dar și politici publice eficiente care să conțină cel puțin: monitorizarea implementării legislației existente, sancționarea instituțiilor care nu respectă legislația, finanțarea sistemului național de suport pentru victimele violenței sexuale, modificarea legislației pentru încurajarea raportării cazurilor.