Fat &Fashionable – femeile cu forme pot fi stylish

Ani de zile, modelele super-skinny au dominat podiumurile prezen­tarilor si editorialele de moda. Primul semn concret ca este ceva in nere­gula a fost in august 2006, cind Luisel Ra­mos, un cunoscut model uruguayan, a murit dupa ce a coborit de pe podium. Avea 22 de ani, 44 de kilograme la o inaltime de 1,75 si, in ultimele trei luni, se hranise doar cu frunze de salata si Coca-Cola dietetica, pentru ca agentia ii „sugerase' ca ar mai trebui sa slabeasca… Citeva luni mai tirziu, o alta tragedie zguduia lumea modei: Ana Carolina Reston, un model brazilian, a murit intr-o teribila agonie, intr-un spital din Sao Paulo, in urma unor luni de infometare cu o dieta compusa doar din mere, rosii si un cocktail de medicamente pentru slabit. Indicele masei lor corporale era in jur de 14 (ca sa va faceti o idee, Organizatia Mondiala a Sanatatii considera ca la va­loarea de 16 o fiinta umana intra in stadiul de „malnutritie'…).

Criticii industriei de moda au explodat. Fotografiile acestor fete au aparut pe primele pagini ale publicatiilor din lumea intreaga, pentru a exemplifica felul in care mirajul vietii perfecte de supermodel si presiunea marilor agentii poate duce tinerele aspirante la moarte. Jurnalista britanica Dawn Porter a realizat un documentar (Super Slim Me) pentru BBC3, in care a tinut o dieta drastica timp de doua luni, pentru a arata efectele de­vastatoare ale obsesiei pentru „masura 0'. „M-am imbolnavit foarte tare si am devenit depresiva. As sfatui pe oricine se gindeste la aceasta dieta sa n-o faca!', este concluzia ei la capatul celor opt saptamini de infometare. Dupa acest urias vuiet mediatic, schimbarea nu a intirziat sa se produca: la mai multe festivaluri de moda din lume s-a interzis pur si simplu defilarea pe podium a mode­lelor cu un indice al masei corporale mai mic de 18, iar designerii si agentiile au fost nevoiti sa se conformeze. Modelelor bra­ziliene le-au fost solicitate certificate medi­cale inainte de a participa la prezentari, iar invazia „scheletelor' (in care se transformasera de la o vreme modelele) a parut ca ia sfirsit.

Am facut aceasta lunga introducere pentru ca altfel ar parea de neconceput ca, in martie 2010, pe coperta editiei franceze a celei mai bine vindute reviste de moda din lume (desigur, vorbesc des­pre ELLE) sa apara un model… hm, „cu forme gene­roase' ar fi un eufemism inutil, asa ca voi spune lucrurilor pe sleau: un model gras. Da, doamnelor si domni­soarelor, este vorba despre Tara Lynn, o frumusete de fata, cu un chip divin, dar de-a dreptul grasa (vezi foto)! Tara are 27 de ani, este din Statele Unite, adora Nutella si lu­creaza in modeling de doar 2 ani. Desigur, de-a lungul vietii a incercat ne­numarate diete, a suferit din cauza cole­gilor de scoala care-i strigau ca e grasa si a reusit chiar sa slabeasca 30 de kilograme la un moment dat. „Dar ma simteam rau, mi-era tot timpul foame', isi aminteste ea, in culisele sedintei foto pentru ELLE Franta. Asa ca a pus rapid la loc vreo 10 kilograme si si-a incercat norocul la agentia Ford din New York.

Recunoas­terea a venit odata cu un pictorial al revistei americane V. Un pictorial extrem de controversat (si, tocmai de aceea, de­venit in scurt timp le­gendar), in care Tara a pozat alaturi de alte frumuseti rubiconde, precum Can­d­ice Huffine, Marquita Pring si Mic­helle Olson. Fo­to­­grafiile, cu o inevi­tabila tenta erotica, sint semnate de artistul norvegian Sølve Sundsbø si au trezit cele mai diver­se reac­tii si comentarii, incepind cu „Ah, cit sint de frumoase!' si terminind cu „O, Doam­ne, ce gretos!'. Au fost aclamate pe motiv ca simbolizeaza reintoar­ce­rea la formele feminine „normale', dar si blamate pentru ca ar promova o forma de obezitate nesana­toasa. O alta critica s-a referit la folosirea Photoshop-ului pentru a retusa imaginile („O femeie grasa nu poate avea pielea atit de intinsa si perfecta, este evident ca straturile de celulita i-au fost sterse pe com­pu­ter', suna un comentariu malitios).

O alta poveste de succes este cea a lui Crystal Renn, cel mai cunoscut model plus-size la ora actuala. La numai 23 de ani, Crystal a trait o intreaga odisee, care a purtat-o mai intii pe culmile disperarii si apoi pe cele ale gloriei. A intrat la 14 ani in lumea modeling-ului si s-a luptat din greu cu kilogramele pe care agentia le con­si­de­ra „in plus', dupa standardele masurilor minuscule de pe podiumuri. Lupta era s-o coste viata, asa cum s-a intimplat in cazul mo­delelor sud-americane, dar Crystal a avut un psihic mai puternic si s-a oprit la timp, inainte de a-si ruina sanatatea. Visul sau de a ajunge in paginile revistelor celebre de moda s-a implinit – paradoxal – doar dupa ce a inceput sa se ingrase. In prezent, masurile ei sint 96,5/78,5/100, a fost fotografiata de fotografi faimosi precum Steven Meisel si Patrick Demar­chelier, a aparut in patru editii Vogue si a fost ima­ginea Mango si Dol­ce&Gabba­na. In plus, Crystal este si o autoa­re de succes: in septembrie 2009 a publicat volumul autobiografic „Hungry: A Young Mo­dels Story of Appe­tite, Ambition and the Ulti­mate Embrace of Cur­ves”, o carte ce ar putea figura ca bibliografie obligatorie pentru fetele de 13 ani care se viseaza „viitoarea Kate Moss'. Crystal vorbeste, cu o maturitate nebanuita pentru cei 23 de ani ai sai, despre presiunea zilnica traita de tinerele modele, despre apartamentele in care stau inghesuite „ca gainile intr-o cutie', despre anorexie si nefericire, despre ima­ginea de sine si acceptare, si militeaza pentru renun­tarea la modelele sub 14 ani, super-skinny, care perpetueaza ideea ca masura 0 ar fi ceva normal.