Fat &Fashionable – femeile cu forme pot fi stylish

VEZI FOTO

POZA 1 / 4

Ani de zile, modelele super-skinny au dominat podiumurile prezen­tarilor si editorialele de moda. Primul semn concret ca este ceva in nere­gula a fost in august 2006, cind Luisel Ra­mos, un cunoscut model uruguayan, a murit dupa ce a coborit de pe podium. Avea 22 de ani, 44 de kilograme la o inaltime de 1,75 si, in ultimele trei luni, se hranise doar cu frunze de salata si Coca-Cola dietetica, pentru ca agentia ii „sugerase' ca ar mai trebui sa slabeasca… Citeva luni mai tirziu, o alta tragedie zguduia lumea modei: Ana Carolina Reston, un model brazilian, a murit intr-o teribila agonie, intr-un spital din Sao Paulo, in urma unor luni de infometare cu o dieta compusa doar din mere, rosii si un cocktail de medicamente pentru slabit. Indicele masei lor corporale era in jur de 14 (ca sa va faceti o idee, Organizatia Mondiala a Sanatatii considera ca la va­loarea de 16 o fiinta umana intra in stadiul de „malnutritie'…).

Criticii industriei de moda au explodat. Fotografiile acestor fete au aparut pe primele pagini ale publicatiilor din lumea intreaga, pentru a exemplifica felul in care mirajul vietii perfecte de supermodel si presiunea marilor agentii poate duce tinerele aspirante la moarte. Jurnalista britanica Dawn Porter a realizat un documentar (Super Slim Me) pentru BBC3, in care a tinut o dieta drastica timp de doua luni, pentru a arata efectele de­vastatoare ale obsesiei pentru „masura 0'. „M-am imbolnavit foarte tare si am devenit depresiva. As sfatui pe oricine se gindeste la aceasta dieta sa n-o faca!', este concluzia ei la capatul celor opt saptamini de infometare. Dupa acest urias vuiet mediatic, schimbarea nu a intirziat sa se produca: la mai multe festivaluri de moda din lume s-a interzis pur si simplu defilarea pe podium a mode­lelor cu un indice al masei corporale mai mic de 18, iar designerii si agentiile au fost nevoiti sa se conformeze. Modelelor bra­ziliene le-au fost solicitate certificate medi­cale inainte de a participa la prezentari, iar invazia „scheletelor' (in care se transformasera de la o vreme modelele) a parut ca ia sfirsit.

Am facut aceasta lunga introducere pentru ca altfel ar parea de neconceput ca, in martie 2010, pe coperta editiei franceze a celei mai bine vindute reviste de moda din lume (desigur, vorbesc des­pre ELLE) sa apara un model… hm, „cu forme gene­roase' ar fi un eufemism inutil, asa ca voi spune lucrurilor pe sleau: un model gras. Da, doamnelor si domni­soarelor, este vorba despre Tara Lynn, o frumusete de fata, cu un chip divin, dar de-a dreptul grasa (vezi foto)! Tara are 27 de ani, este din Statele Unite, adora Nutella si lu­creaza in modeling de doar 2 ani. Desigur, de-a lungul vietii a incercat ne­numarate diete, a suferit din cauza cole­gilor de scoala care-i strigau ca e grasa si a reusit chiar sa slabeasca 30 de kilograme la un moment dat. „Dar ma simteam rau, mi-era tot timpul foame', isi aminteste ea, in culisele sedintei foto pentru ELLE Franta. Asa ca a pus rapid la loc vreo 10 kilograme si si-a incercat norocul la agentia Ford din New York.

Recunoas­terea a venit odata cu un pictorial al revistei americane V. Un pictorial extrem de controversat (si, tocmai de aceea, de­venit in scurt timp le­gendar), in care Tara a pozat alaturi de alte frumuseti rubiconde, precum Can­d­ice Huffine, Marquita Pring si Mic­helle Olson. Fo­to­­grafiile, cu o inevi­tabila tenta erotica, sint semnate de artistul norvegian Sølve Sundsbø si au trezit cele mai diver­se reac­tii si comentarii, incepind cu „Ah, cit sint de frumoase!' si terminind cu „O, Doam­ne, ce gretos!'. Au fost aclamate pe motiv ca simbolizeaza reintoar­ce­rea la formele feminine „normale', dar si blamate pentru ca ar promova o forma de obezitate nesana­toasa. O alta critica s-a referit la folosirea Photoshop-ului pentru a retusa imaginile („O femeie grasa nu poate avea pielea atit de intinsa si perfecta, este evident ca straturile de celulita i-au fost sterse pe com­pu­ter', suna un comentariu malitios).

O alta poveste de succes este cea a lui Crystal Renn, cel mai cunoscut model plus-size la ora actuala. La numai 23 de ani, Crystal a trait o intreaga odisee, care a purtat-o mai intii pe culmile disperarii si apoi pe cele ale gloriei. A intrat la 14 ani in lumea modeling-ului si s-a luptat din greu cu kilogramele pe care agentia le con­si­de­ra „in plus', dupa standardele masurilor minuscule de pe podiumuri. Lupta era s-o coste viata, asa cum s-a intimplat in cazul mo­delelor sud-americane, dar Crystal a avut un psihic mai puternic si s-a oprit la timp, inainte de a-si ruina sanatatea. Visul sau de a ajunge in paginile revistelor celebre de moda s-a implinit – paradoxal – doar dupa ce a inceput sa se ingrase. In prezent, masurile ei sint 96,5/78,5/100, a fost fotografiata de fotografi faimosi precum Steven Meisel si Patrick Demar­chelier, a aparut in patru editii Vogue si a fost ima­ginea Mango si Dol­ce&Gabba­na. In plus, Crystal este si o autoa­re de succes: in septembrie 2009 a publicat volumul autobiografic „Hungry: A Young Mo­dels Story of Appe­tite, Ambition and the Ulti­mate Embrace of Cur­ves”, o carte ce ar putea figura ca bibliografie obligatorie pentru fetele de 13 ani care se viseaza „viitoarea Kate Moss'. Crystal vorbeste, cu o maturitate nebanuita pentru cei 23 de ani ai sai, despre presiunea zilnica traita de tinerele modele, despre apartamentele in care stau inghesuite „ca gainile intr-o cutie', despre anorexie si nefericire, despre ima­ginea de sine si acceptare, si militeaza pentru renun­tarea la modelele sub 14 ani, super-skinny, care perpetueaza ideea ca masura 0 ar fi ceva normal.

Probabil incurajate de acest succes (de nebanuit pina acum citiva ani) al modelelor cu forme, dar si de libertatea pe care ti-o da Internetul, o multime de fete si femei extra-plus-size au inceput sa-si faca blog-uri in care se expun cu nonsalanta, fara sa se sfiasca de kilogramele (uneori zeci!) in plus. Considera ca au aceleasi drepturi ca si o femeie slaba in privinta hainelor si a stilului, refuza sa se ascunda in haine largi, se declara indragostite de moda, sint la curent cu trend-urile, fac shopping pline de fre­nezie si apoi isi posteaza pe blog fotografii cu ele insele imbracate dupa ultimele tendinte, de parca ar avea o nevoie vitala sa demonstreze lumii intregi ca nu au nici un fel de complexe si inhibitii legate de greutatea lor.

Sint absolut sigura ca la aceste fete se gindea Mika atunci cind a compus melodia „Big girls, you are beautiful!'…

Stéphanie Zwicky poarta masura 52 si are un blog deja celebru in Franta, www.le­blogdebigbeauty.com, care por­nes­te de la ideea ca „stilul nu este o masura, ci o atitudine'. Ea declara ca a fost dintotdeauna pasionata de moda si ca ii place sa se joace cu ea insasi de-a imbracatul, ca si cum ar fi o papusa. Pentru ca in Franta – ca si in multe alte tari – designerii ignora a­cest segment de piata reprezentat de femeile XXL, Sté­pha­nie a creat o linie vestimentara pentru La Redoute, care mer­ge pina la masura 62! Practic, ea a gasit o cale de a transforma acest „blestem' de a fi grasa intr-o adevarata meserie din care cis­tiga bani.

Gabi este o americana din Detroit care a inceput blog-ul www.youngfatandfabulous.com atunci cind a realizat ca nu existau „blog-uri fashion de calitate pentru fetele grase & trendy'. Si, cum primea multe complimente pentru tinutele pe care le purta, s-a hotarit sa impartaseasca din experien­ta ei si altora. Fenomenul a luat o atit de mare amploare in America, incit  a avut loc chiar si o conferinta a bloggeritelor plus-size…

Intrebata daca nu crede ca prin blog-ul sau promoveaza oa­recum ideea obezitatii nesanatoase, Gabi a ras­puns sec ca sanatatea ei o priveste exclusiv si ca oa­me­nii grasi nu au neaparat pro­bleme de acest fel. Chiar si site-urile de street fashion isi au echivalentul lor in lumea XXL.

O replica a celebrului The Sar­to­rialist este data de blog-ul The Man­fattan Project, sub motto-ul „real fa­shion, large bodies', care surprinde in­stan­tanee pe stra­zile New York-ului cu oameni grasi, dar imbracati la moda si foarte surizatori. Una peste alta, este destul de limpede ca fetele XXL au devenit o nisa imposibil de ignorat, iar ele incep sa-si asume acest statut cu mindrie.

Cit despre revistele care se incumeta sa le promoveze imaginea, e foarte posibil sa o faca din dorinta de a sparge, din cind in cind, tiparele si de a-si soca cititorii deja blazati de frumusetile cu numar redus de kilograme.

Daca ti-a placut acest articol, urmareste ELLE.ro pe GOOGLE NEWS sau pe FACEBOOK