Alcatuim impreuna un popor teribil de clevetitor. Avem toti opinii, aparent legitime, despre toti si toate cele dimprejur. Voluntariem in orice conversatie pareri, fiecare refera cu aplomb despre cele stiute si mai ales nestiute. Aud rar pe cite cineva declinind invitatia de a opina pe o tema. Rar, rar de tot se strecoara „nu stiu' sau „nu ma pricep ca sa pot comenta'. Cumva, bizar si multivalent, toata lumea stie sa califice pe oricine si orice. Usurinta de a pune etichete celorlalti ne face nu numai destructivi, dar si faimosi intr-ale intrigii.
Nu ma indoiesc ca ati observat si voi: cind ceri o parere primesti o critica. La intrebarea „Ce parere ai despre…?' – fie ca se refera la un loc, obicei, persoana sau obiect – raspunsul spontan contine macar o negatie, o contestatie. In cazurile rare si fericite primesti un raspuns incurajator, pozitiv, dupa care urmeaza inevitabil virgula rostirii si conjunctia adversativa „dar': „imi place, dar…' si urmeaza o insiruire de critici pe care nici macar curtoazia nu le reprima. Aplecarea noastra spre critica, vehementa negativa, cinismul si voluptatea de a desfiinta pe oricine si orice vin probabil din lipsa vocatiei de a construi frumos si durabil. Ocupatiile noastre de baza sint acelea de a contesta si birfi.
E drept, si o spun cu priceperea unui profesionist de comunicare, birfa este unul dintre „canalele' cele mai credibile de propagare a un mesaj. E mai credibil ceea ce auzi la un prieten decit ceea ce poti citi intr-un ziar. Are mai mare valoare un „secret' pe care ti-l impartaseste cineva decit o stire oficiala, neindoielnic cosmetizata. E reconfortant sa auzi despre viciile altora si despre neimplinirile lor. Cum toti avem slabiciuni sau probleme, e tonic sa aflam ca altii, pe care ii credeam fericiti, au fisuri mai adinci si necazuri mai apasate.
Cum sa digeram succesul altora decit insotindu-l cu mierea duioasa a unor contestatii? Avem o creativitate neobosita in a gasi motive oculte ori imorale pentru care unii triumfa. si-apoi, motivul pentru care Demi More arata impecabil la 47 de ani tine neindoielnic de bisturiu, nu-i asa? Traducem mereu propriile neputinte in indoiala ca cineva chiar POATE ceea ce ne-am fi dorit si noi sa desavirsim.
Nu zic ca ne putem transforma ori educa obiceiurile peste noapte. si-apoi, sa stiti ca sociologii si oamenii de comunicare folosesc in mod „stiintific' apetenta noastra pentru birfa si intrigi. Multe dintre subiectele „celebre' ori „decretele' pe care ajungem sa le instalam public sint rodul unei strategii mestesugite in care cineva s-a bazat pe morisca „zumzetului din oras' sau pe forta de propagare a „secretelor' pe net.
Pentru PR-isti, sociologi sau politicieni birfa este unul din instrumentele profesionale fara gres. Doar ca, intre timp, am ramas fara aproape nimic sfint, fara nimic unanim acceptat a fi valoros, am ramas fara personalitati imaculate, fara simboluri nestirbite si fara notiunea de „respect'.
Am tavalit toate numele faimoase in noroiul presupunerilor, am lasat speculatiile sa umbreasca fiecare izbinda, in orice domeniu, si am abdicat pe nestiute de la RESPONSABILITATE. stiti pe cineva care sa nu fie contestat de altcineva? Eu nu. Stiti vreo cucerire stiintifica, sportiva, sociala, de business sau politica sa nu fie secerata de naduful unor contestatii? Eu nu.
Si totusi, sa nu existe chiar nimeni si nimic demn de a sta pe soclul integru al valorii? E o intrebare pentru starile de introspectie cu care e bine sa ne dam din cind in cind intilnire.
Page: 1 2