EXCLUSIV: Alexandru Abagiu despre Asia Express – „Am fost pus față în față cu cea mai mare frică a mea”

Am stat de vorbă cu Alexandru Abagiu, National Make up Artist pentru Lancôme, despre provocările prin care a trecut la reality show-ul Asia Express.

VEZI FOTO

POZA 1 / 6

Cei care se uită zilele astea la Asia Express au ocazia de a-l vedea pe Alexandru Abagiu, unul dintre cei mai cunoscuți și apreciați make-up artiști din România, în ipostaze neașteptate. Acesta a participat alături de prietenul său bun Radu Vlăduț la reality show-ul unde echipe de câte două vedete trebuie să parcurgă un traseu de 4.000 de kilometri până la destinație, iar pe parcurs aceștia trebuie să rezolve mai multe probe. Lucrurile sunt atât mai complicate cu cât aceștia au la dispoziție doar un euro pe zi, în moneda locală. Dacă ar fi vrut în continuare să participe la Asia Express dacă ar fi știut de la început tot ce l-ar fi așteptat acolo? „Probabil dacă mă întrebai în momentul filmărilor aș fi zis că nu, niciodată! (rade) Acum, că sunt acasă și privesc totul detașat, mă rog, atât cât se poate, aș zice că da, aș fi acceptat și dacă știam ce mă așteaptă. Și asta pentru că dincolo de ce se vede la TV, experiența asta e una minunată și foarte complexă. Asia Express poate fi văzut de duminică până miercuri, de la ora 20:00, pe Antena1.

ELLE: Crezi că după ce a trebuit să trăiești fără bani și siguranța că ai ce mânca și unde dormi ai devenit mai empatic față de persoanele mai puțin norocoase decât noi?

Alexandru Abagiu: Eu sunt o persoană care muncește de la 16 ani și tot ceea ce am astăzi am obținut în urma muncii mele de mai bine de 23 de ani. Cu asta în minte, tot timpul am admis că am avut și noroc, și când zic asta mă refer la oportunitățile pe care le-am avut și le-am valorificat. Cred că în urma acestei experiențe pot să apreciez mult mai mult ceea ce am. Mi-am dorit o schimbare de peisaj și o rupere din cotidianul jobului meu, și m-am întors reîndrăgostit de ceea ce fac și de viata pe care o am, pe care o apreciez mult mai mult acum.

ELLE: Care a fost cea mai dificilă probă pentru tine? Dar cea mai dezgustătoare?

A.A.: O să încep cu cea mai controversată probă, care pentru mine a fost Amuleta, care presupunea o luptă cu niște bâte deasupra unei arene de nămol. Eu am refuzat această provocare pentru că în acel moment am văzut în fața ochilor o luptă, o bătaie mascată de metafora bâtelor acoperite cu perne. Este clar un punct de vedere foarte personal și bineînțeles interpretabil din confortul canapelei de acasă, însă pur si simplu mecanismul acestui joc contravine felului în care am fost crescut și protejat de părinții mei – fără bătaie, fără violență și cu explicații pertinente pentru orice acțiune care nu s-ar fi încadrat în programul nostru de joacă, pentru ce este bine și nu este bine. În ceea ce mă privește și subliniez, este un punct de vedere și o linie de conduită personală, sunt mândru că părinții mei m-au învățat să-mi aleg jocurile în copilărie și implicit am crescut știind care sunt luptele personale în care merită să mă implic ca adult. Am crescut într-o familie educată cu valori puternice și reguli de conduită care, oricât de bizare și limitative îmi păreau la timpul acela (anii 80) iată mi-au servit și m-au ajutat să devin adultul care sunt acum în prezent.

Dezgustătoare nu mi s-a părut nicio probă, amândoi suntem destul de deschiși la noi experiențe și ne așteptam la ciudățenii culinare sau senzații tari. Încă din avion am profitat de faptul că stăteam lângă niște filipinezi și i-am descusut legat de tot ceea ce poate fi ciudat din punct de vedere culinar. În topul listei era balutul, mai exact un ou de găină sau de rață oprit din eclozare și fiert, practic mâncai un embrion semidezvoltat, de cele mai multe ori cu pene și cioc. Experiența mi-a spus că de fiecare dată când mă confrunt cu situații limită să încerc să trec prin ele în termenii mei proprii, motiv pentru care am ales să mănânc un astfel de ou în afara probelor de concurs cu mult înainte ca ceilalți concurenți să primească această provocare, tocmai pentru înțelege exact gustul, textura, mirosul și pentru a procesa acest șoc fără ca presiunea competiției să dea o amploare nebănuită acestei situații.

ELLE: Cum a rezistat prietenia cu Radu după experiența Asia Express?

A.A.: Când am ales să merg în această aventură am decis să merg cu cineva cu care mă cunosc bine, pe care mă pot baza. Un alt aspect care a contribuit la succesul nostru în acest show a fost faptul că nu ne asemănăm aproape deloc la felul în care ne raportăm la diferite situații. Acest lucru a făcut experință noastră nu numai una rezistentă, pentru ca tot mă întrebi de rezistența prieteniei , ci și una antagonică care a compensat de fiecare dată într-un mod bizar. Practic când unul cădea, celălat era acolo să îl ridice și să tragă tare până la finalul probei. Când nu am mai păstrat acest echilibru prin dezechilibru am plecat acasă. Dar am plecat prieteni și mult mai bogați din punctul de vedere al experiențelor.

ELLE: Povestește-ne un moment când ai fi vrut să renunți la emisiune.

A.A.: Momentul în care am văzut pe pielea noastră că planul de acasă nu se potrivește cu cel din târg și că politica noastră, care ne caracterizează de altfel, de a spune verde-n față ce credem depre oameni sau situații, ne atrage un val de aversiune care de altfel ne-a propagat pe locul 1 la cele mai votate echipe în cursa pentru ultima șansă în Asia Express. Încă mai caut un sinonim pentru „echipă slabă, sintagma care ne-a consacrat și care a fost interpretată ca o injurie, când de fapt era limbaj competițional franc și onest. Acesta mi-a fost confirmat în zilele astea de pandemie când am avut timp să revăd câteva competiții legendare și nu mică mi-a fost mirarea să îl aud pe Cristian Topescu, inegalabilul comentator sportiv care folosea acest termen repetat la adresa echipelor de pe locul 2 sau trei în cadrul competițiilor de calibru mult mai mare, cum ar fi Olimpiada.

ELLE: Care ar fi fost primul lucru pe care l-ai fi făcut dacă ați fi aflat că echipa de producție a plecat și ați rămas singuri în Asia?

A.A.: Aș fi făcut tot posibilul să-mi recuperez pasaportul. Spun asta pentru că având în vedere condițiile la care ne expuneam, nu era safe să le avem asupra noastră. Dar nu știu sigur dacă aș fi plecat. Obisnuința mi-ar fi dictat probabil la acel moment să mă instalez într-un resort luxos și să mă comport ca într-o vacanță obișnuită. Radu făcea mișto non-stop pe acest subiect. Însă odată cu avansarea în etapele concursului am realizat amândoi cat de norocoși suntem că avem de fapt aceste limitări foarte stricte ale formatului supravegheate atent de echipa din spatele show-ului. Și că de fapt, oameni cu foarte mulți bani în lumea asta ajung la un moment cand plătesc bani grei ca să li se ia accesul la bani, confort și la viața asta dictată de consumerism, pentru a se regăsi și pentru a începe o noua etapă – vezi ashramurile. Noi am trăit acesta experiență (care în cazurile amintite se vrea liniștitoare și iluminatoare), însă varianta noastră a fost pe steroizi, adrenalină si stomacul gol.

ELLE: Ai plecat în Asia cu mult dezinfectant după tine. Te-a pregătit experiența de acolo pentru ce trăim acum?

A.A.: Am plecat blindat și după primele două săptămâni am epuizat complet stocul. Am avut un moment de nebunie maximă când, la o cazare am simțit că trebuie să construiesc un gen de fortăreață în jurul sacului de dormit și am făcut un fort virtual de gel dezinfectant în jurul meu, ca un dig care să mă protejeze, însă îți dai seama că a durat fix 10 minute până s-a evaporat. Când mi-am îndreptat privirea spre tavan pot să îți spun că am înțeles că protecția terestră nu avea cum să mă protejeze de tavanul invadat de păianjeni și larve eclozate. Ceea ce trăim acum este cumva mult mai aproape de măsurile de igienă pe care eu prin prisma meseriei trebuia să le respect zilnic în contactul cu clienții sau ca norme în saloanele pe care le dețin. Așa că pot să-ți spun cu mâna pe suflet că nu am intrat în sfera extraodinarului cu aceste măsuri de dezinfectare a mâinilor sau a suprafețelor, ci mai degrabă mi-am canalizat toate cunoștințele legate de aceste măsuri de precauție pentru a-i ajuta, învăța pe cei din jurul meu precum și pe cei care mă urmăresc în social media, în acest sens.

ELLE: Îți mai este frică de apa nămoloasă?

A.A.: Vaaaai, a fost coșmarul de care aveam nevoie ca să pot rezista de fapt atât de mult în acest show. Am fost pus față în față cu cea mai mare frică a mea. Cred că totul era amplificat de faptul că văzusem un documentar despre o formă de vierme dezvoltat în spatele globului ocular de la contactul cu bacteriile din apa noroioasă și atât mi-a trebuit, că m-am și văzut în mâl până la genunchi, primind literalmente găleți de apă peste față în prima zi a show-ului. Îmi aduc aminte cele câteva minute de reset dupa acea amuletă, pe care am și câștigat-o, în care Radu se uita la mine descurajat știind cât de tare am fugit de această spaimă și fiind cumva resemnat că dacă este nevoie, abandonăm competiția. Însă mi-am spus că dacă trec peste asta voi trece peste absolut orice și din momentul respectiv nu m-am mai prezentat suspicios la probe, ci cu dorința de a merge mai departe.

Foto: Diana Oros