Ești singură și ai vrea să se schimbe acest statut? E important să fii atentă la felul în care te poți autosabota fără să realizezi.
Ca femeie singură ai anumite avantaje. Te poți ocupa de obiectivele tale, poți călători, te poți prioritiza într-un mod mai facil decât atunci când ești în cuplu. Și este în regulă să o savurezi și să profiți de această singurătate, dacă simți că e etapa în care ai nevoie să fii. Așa cum este normal să îți dorești și un trai în doi, căci nevoia de conexiune emoțională rulează în fundalul psihicului, iar oamenii sunt ființe sociale. Ajută și întreținerea relațiilor de prietenie, conexiuni cu alte persoane semnificative pentru tine, dar relația amoroasă face parte dintr-o categorie distinctă. Iar dacă lucrurile nu par să se miște deloc în această direcție a cuplului, analizează-ți felul în care gândești și comportamentele derivate din aceste gânduri.
De multe ori ai auzit această expresie: a-ți găsi jumătatea. Ca și cum tu nu ești întreagă, și ai nevoie de altcineva care să te completeze. Căutarea asiduă a jumătății poate îndepărta potențialii parteneri. Căci tu nu îl vrei pe el, pe individul respectiv, ci pur și simplu pe cineva care să ocupe spațiul gol. Și cu cât ești mai îndârjită cu atât ei se vor distanța. Credința că îți lipsește jumătatea mai poate pune presiunea perfecțiunii, a bărbatului ideal. Căci jumătatea implică anumite standarde ce nu sunt neapărat realiste, ci dimpotrivă.
… în același timp este și pe tine. Trebuie să fii într-un anumit fel, pregătită, pentru a primi în viața ta jumătatea. Iar aceste pregătiri nu se mai termină niciodată și încurajează critica interioară a lui nu ești suficient de…, mai ai de lucru pentru a fi cu adevărat valoroasă…, cum să se uite acum cineva la tine. Evident stima de sine și încrederea în sine sunt măcinate intens de aceste devalorizări.
Te concentrezi foarte mult pe diferențierea statutului. Până și femeile divorțate ți se pare că au un statut mai special, deoarece au fost căsătorite, validate social. Chiar dacă acum și ele sunt singure, fără un partener de cuplu oficial. A fi singură este pentru tine ca un defect, o deficiență, și te comporți ca atare, punându-te într-o lumină proastă în discuțiile cu sexul opus sau efectiv ascunzându-te.
Ești singură și foarte hotărâtă ca asta să se schimbe. Te arăți disponibilă, ești deschisă oportunităților, și până la un punct e benefic. Se întoarce împotriva ta când fiecare interacțiune cu sexul opus tu o tratezi ca pe o ocazie de a-l întâlni pe viitorul soț, când fiecare gest de politețe îl etichetezi drept seducție. Și devii insistentă sau mult prea disponibilă, pe tavă, oricând la îndemână. Ceea ce face foarte facilă alunecarea către prietenie cu beneficii și dezamăgirea că nu este o relație asumată, oficială.
Despărțirea a fost oficializată cu multă vreme în urmă, dar la nivel emoțional încă ești prinsă acolo. O furie care clocotește intens ascunde multă tristețe. Încă ai vrea să te răzbuni pentru modul în care te-a tratat. Mental te lupți și te cerți cu fostul în fiecare zi. Sau te concentrezi atât de mult pe ce a făcut bun în relație cu tine încât a devenit un etalon. Și oricine e interesat automat este comparat cu fostul partener.
Poate că relația s-a încheiat deoarece tu ai greșit semnificativ, ai făcut o alegere care a avut impact negativ asupra relației. Ai vrea să fii cu cineva nou, dar consideri că încă nu meriți, nu e timpul, te mai pedepsești puțin pentru ceea ce s-a petrecut în trecut.
Foto: PR