Ești singură? Gânduri cu care îți faci rău și nici nu te ajută să îți găsești un partener de cuplu

Nu îți place că ești singură, dar uneori acest statut este întreținut chiar de tine prin felul în care gândești și te raportezi la bărbați.

Să fii singură nu e ușor. Poate că sexul nu e o problemă, ocazional ai aventuri de-o noapte sau un prieten cu beneficii stabil deoarece nu îți place să schimbi des partenerii sexuali. Însă la nivel emoțional și practic simți un gol. Ai nevoie de afecțiune, activități relaxante și timp petrecut în doi. Acea complicitate frumoasă a relației, apartenența și faptul că te poți baza pe omul de lângă tine. Ești perfect capabilă să te descurci singură și să îți rezolvi problemele, nu cauți o relație de dependență sau de tip părinte-copil. Ci normalitatea unui cuplu care parcă nu mai vine și treptat îți pierzi speranța. Oare sunt anumite comportamente sau unghiuri de abordare disfuncționale?

Ți se cuvine și nimeni nu se încadrează

Relația este un fel de contract de tipul eu îți dau – tu îmi dai. Dar ai în minte că bărbatul trebuie să se dea peste cap, iar tu să fii la primire fără să miști un deget. Este vorba despre îndreptățire, cum că ție ți se cuvine să primești, ceea ce va îndepărta potențialii parteneri epuizați de eforturi și care observă că ei nu primesc mai nimic în schimb. În același timp tu te simți frustrată și dezamăgită că niciunul nu se încadrează pe termen mai lung în categoria lui Făt-Frumos dispus să se dea peste cap pentru tine.

Tu știi mai bine…

… iar ei nu te ascultă. Este tot o formă de dominare, în care îți dorești să ai controlul absolut. Poate că vei întâlni o persoană mai submisivă cu care la un moment dat relația ți se va părea foarte plictisitoare.

Idealizarea unei foste relații

Ca și cum cineva ți-a filtrat amintirile, ai uitat tot ce nu a mers bine și ți-au rămas în minte doar lucrurile frumoase pe care le și amplifici. Recurent derulezi acel film în minte pe care îl compari cu realitatea ce vine cu bune și cu rele și care e imposibil să fie mai grozavă decât acel ideal construit de tine. Este o formă de a pune piedică singură iubirii și dezvoltării unei relații sănătoase. Cumva refuzi un adevăr, a ceea ce a fost și a ceea ce este acum.

Viața ta e oribilă

Îți spui necontenit că viața ta e îngrozitoare, că totul e oribil, că trăiești degeaba. Îți pui toate ouăle într-un singur coș sau satisfacția existenței în mâna unei relații de cuplu. Te setezi să observi numai negativul și te împiedici să te bucuri de ceea ce se întâmplă frumos, dar care oricum nu primește acest calificativ. Iar când ai un norișor negru deasupra capului, care tună și fulgeră doar peste tine, nici starea ta de spirit nu este una relaxată sau care să atragă pe cineva.

Vei eșua din nou

Pe oricine întâlnești, scenariul este deja făcut. O ghicire a viitorului în care povestea voastră eșuează, nu ajungeți în punctul pe care ți-l dorești, el nu e o persoană de calitate sau disponibilă emoțional. Și nu e o evaluare a persoanei din partea ta sănătoasă, luând în calcul niște semnale de alarmă evidente de la început. Sau o altă variantă, ca și cum tu porți pe umerii tăi întreaga responsabilitate a succesului sau eșecului unei relații.