Dacă ești singură de luni bune, sau poate de ani, nu trebuie să privești asta ca pe un stigmat. Te va ajuta să faci alegeri mai bune în ceea ce privește relația de cuplu.
Ești singură de vreme îndelungată și te-ai săturat ca atunci când cunoști pe cineva să primești eterna întrebare: ce e în neregulă cu tine? De parcă ar trebui să ai o problemă serioasă care te împiedică să formezi un cuplu. Unele femei răspund în glumă că sunt supracalificate, altele devin foarte defensive ori spun scurt că au standarde înalte. Deși de multe ori această singurătate nu este ușor de dus, ea te învață cum să alegi mai bine un partener cu care să formezi o relație sănătoasă.
… și să te simți bine tu cu tine. De multe ori alegem să fim cu cineva pentru că nu tolerăm singurătatea și ajungem în situații nu tocmai potrivite. Tot teama de singurătate ne împiedică să plecăm din relație, deși ar fi opțiunea corectă. Așa că după mult timp single ești cu un bărbat pentru că îți place, poți evolua alături de el, te simți bine cu el. Nu că ai nevoie de cineva care să ocupe cealaltă jumătate de pat.
Vrei să faci o nouă specializare, să îți schimbi total direcția profesională. Să testezi mai multe activități pentru a descoperi care dintre ele îți oferă cea mai mare plăcere și poate deveni un hobby stabil. Ți-ai propus să călătorești, să te muți în alt oraș sau altă țară. Vrei să lucrezi tu cu tine, să te dezvolți personal, să îți urmezi țelurile atent plănuite pentru a fi înfăptuite. Poți face toate astea când ești singură și resursele tale de energie și emoționale sunt îndreptate în întregime asupra ta.
Partenerul de viață nu este centrul universului tău. Ai învățat și ai reușit să îți construiești o viață care să îți ofere satisfacție, bucurie, independent de un bărbat. Prin urmare nu vei pune pe umerii lui povara fericirii tale, întrucât deja ai obținut-o. Nu alergi după un potențial partener, și nu acesta este scopul existenței tale. Iar când îl întâlnești nu dorești să fiți legați printr-un cordon ombilical imaginar.
Ai tendința să faci asta din teama de a nu-ți pierde partenerul, ca el să nu te judece, să nu te critice, să nu te respingă. Dar când ai un antrenament susținut în a fi singură, și nu vezi solitudinea ca pe o povară, nu ești dispusă să îți trădezi valorile, principiile. Nu te pierzi tu pe tine în tot acest dans al emoțiilor și atașamentului. Nu renunți la părți din viața ta care contează pentru tine, doar ca să îl liniștești pe celălalt. Ești adaptabilă, dar nu până la punctul în care adaptarea se transformă în sacrificiu.
Foto: PR