Ești o persoană suspicioasă? De ce să nu crezi chiar tot ce gândești la început de relație

Nu ai o problemă că ești suspicioasă, dar asta până când gândurile încep să te saboteze și îți regreți deciziile.

Să fii credulă ți se pare un pericol real. Nu ai simțul sau măsura realității, poți fi păcălită sau manipulată ușor, la final fără dubiu vei suferi. Așa că ai dezvoltat în timp cealaltă extremă, de a fi suspicioasă în ceea ce privește intențiile sau calitatea unui potențial partener care e evident interesat de tine. Iar dacă ați început în mod oficial relația, el primește în continuare diverse teste, tot ești precaută și atentă la ceea ce ar putea fi dovada unei decizii proaste și semnalul că e necesar să inițiezi despărțirea. Așadar ești continuu vigilentă, ceea ce e obositor, nu se construiește încrederea în partener și în cuplu, ești mereu cu un picior în afara relației. Nu e în regulă nici să bagi ca struțul capul în nisip, ci să îți analizezi tiparele de gândire, atașamentul, și să observi ce se întâmplă când procedezi diferit.

O formă de fugă

Vrei și nu vrei să ai o relație asumată. Sună foarte bine ideea de cuplu, să nu mai fii singură, îți place conectarea, dar până la un punct. Nu îți dorești să fii sufocată, controlată, să nu dai explicații nimănui, iar undeva în interior perspectiva e că relația de cuplu e o povară și claustrofobă. Așa că să fii suspicioasă îți permite să te apropii păstrând și distanța prin care eviți conectarea și angajamentul.

Setarea pe negativ

Nu e nouă suspiciozitatea, credința că singur se va întâmpla ceva rău, te va dezamăgi cumva acest bărbat care acum pare că face chiar tot ceea ce trebuie. Acest filtru negativ e prezent în multe dintre activitățile sau interacțiunile tale. O durere fizică ești sigură că anunță o boală gravă, o privire tăioasă din partea șefului consideri că prevestește concedierea, la fel și dacă nu ai terminat la timp ceva ce trebuia să faci urgent la birou. Oare ai încuiat ușa? Sigur nu ai făcut-o și găsești casa devastată. Ai lăsat fierul de călcat în priză? Te întorci de la o distanță apreciabilă astfel încât să descoperi că bineînțeles nu l-ai lăsat în funcțiune. Și verificarea de tipul acesta se transformă în verificarea relațională în care îți analizezi pretendentul mai bine ca un detectiv.

Și alte explicații

Poate a anulat întâlnirea pentru că în mod real a fost obligat să stea peste program, nu că nu-l interesează de tine sau vrea doar sex și asta cât mai rapid. Se bâlbâie nu pentru că te minte, ci deoarece este veritabil emoționat și se teme să nu o dea în bară. Nu evită contactul vizual deoarece nu îl interesează o conectare emoțională, ci pentru că se poate simți stânjenit. Nu vorbește mult despre el pentru că e narcisist, ci chiar vrea să te impresioneze și nu dorește să spulbere șansa acestei întâlniri. E nevoie de mai multe interacțiuni, și în medii diferite, pentru a-ți face o părere corectă. Până la urmă nu te grăbești nicăieri, poți să îi spui ce e ok sau nu pentru tine, și să observi cum răspunde la asta.