Să fii dramatică presupune anumite comportamente exagerate. Iar cuplul este afectat de ele până la disoluție.
Efectiv ai senzația că nu te poți abține. Simți mai intens, mintea începe să construiască variate scenarii, care de care mai negative, iar explozia este pe măsură. Emoțional și comportamental totul este mai amplu. De multe ori ți s-a reproșat că mimezi, că ești o bună actriță. Dar acest dramatism nu este fals, ci doar o reacție exagerată. De ce este necesar să înveți să o gestionezi? Pentru că în cuplu, și nu doar acolo, produce multe daune, astfel încât e destul de probabil ca la un moment dat să ajungeți la despărțire.
Fiecare dintre voi are o familie și un grup de prieteni sau cunoștințe. Un dramatism perpetuu îi alungă. Ori oamenii aleg singuri să se distanțeze de voi, ori tu consideri că fiecare a făcut o greșeală capitală și îi excluzi din viața ta definitiv. Mai mult, pui presiune pe partener să facă același lucru. Ceea ce nu e nici comod, nici plăcut, nici corect.
Ești vigilentă la fiecare pas al său și citești printre rânduri ceea ce spune partenerul. Ca atare îți formezi niște păreri, tragi niște concluzii care nu au legătură cu realitatea, ci cu constructul tău mental. Lesne de imaginat tortura ta internă și intensitatea conflictelor pe care le aveți.
Ai nevoie constant de reasigurări din partea lui legat de absolut orice. Reasigurarea este firească într-o relație în anumite situații, dar aici vorbim despre picătura chinezească ce topește răbdarea și disponibilitatea. Este epuizant pentru partener.
Optimismul îți este străin și vezi răul peste tot. Ai o gândire majoritar negativistă și panicardă care îl alertează inutil și pe celălalt. Un aspect negativ minor îl gonflezi și îi dai note catastrofale.
Continui să te cerți în mintea ta cu partenerul, zile întregi după o altercație. La fiecare conflict pui pe tapet o înșiruire de evenimente din trecut. Chiar poți fi de principiul să îi plătești cu aceeași monedă, eventual cu dobândă, ca să te simți răzbunată.
Un anumit eveniment îl integrezi diferit de partenerul tău, tocmai datorită acestei viziuni negativiste. Nu va fi de mirare să aveți amintiri diferite, căci tu îți aduci aminte faptele în funcție de cum te-ai simțit în legătură cu ele, distorsionat de realitate.
Tocmai datorită dramatismului e posibil ca partenerul să pună inconștient în practică un mecanism de apărare: evitarea. Stă la serviciu peste program, nu îți mai povestește mare lucru, ceea ce îți va alimenta dramatismul și astfel să fiți într-o buclă fără de sfârșit.
Înlănțuită în propriile gânduri ruminezi atât de mult asupra lor încât aproape că ești paralizată. Îți este extrem de greu să iei o decizie și astfel menții și partenerul într-o stare de confuzie. Sau devii dependentă de el pentru ghidaj, îl lași să ia hotărâri pentru tine, iar dacă la final nu iese bine dramatismul din nou își face simțită prezența.
Foto: PR