O femeie puternică are impresia că poate învinge orice. Și uneori chiar așa este. Însă atunci când îți negi vulnerabilitatea și nevoile emoționale principalul pierzător ești chiar tu.
O femeie puternică a trecut prin multe. Viața nu a fost chiar așa de blândă și a supus-o la nenumărate încercări. Probabil că derulezi în minte toate evenimentele dificile de-a lungul existenței tale și te gândești că până la urmă nu ai avut de ales. Ori devii puternică, o supraviețuitoare, ori te pierzi în hățișul de probleme cu care alții nu s-au confruntat sau nu se vor confrunta niciodată. Și a trebuit să lupți, o stare de alertă, presărată pe alocuri cu diferite modalități de evitare (da, da, munca în exces), în care fără să vrei ai rămas agățată. Și chiar dacă ești dură, te descurci bine în aproape orice situație, ai momente când tristețea te cuprinde și masca aceasta a luptătoarei cade. Ești față în față cu vulnerabilitatea ta și nu știi cum să o gestionezi. Și, cel mai probabil, revii la aceleași mecanisme de apărare învățate și exersate de-a lungul timpului. Dar, da, este normal să obosești, să vrei să lași hățurile din mână și să privești lucrurile din alt unghi.
Acestea nu sunt semne de slăbiciune, ci semne că ești om. Sunt nevoi emoționale pe care le avem cu toții, indiferent cât de mult vrem să le ignorăm, sau indiferent cât doare neimplinirea lor. Aici e necesar să lucrezi. Chiar dacă ești puternică, te poți simți singură, respinsă, neimportantă. Și nu poți fi tu singură împotriva tuturor întrucât oamenii au nevoie în jurul lor de oameni, de conexiuni emoționale stabile, sigure. Cultivă-ți relația cu prietenii, familia, partenerul, îndreaptă-te către ei când ai nevoie de un sfat, o vorbă bună, de îmbărbătare.
… să cedeze. Se întâmplă pentru că ți-ai consumat resursele pentru a sprijini alte persoane, pentru a te descurca în viață, a-ți construi o carieră. Poate chiar afacerea ta se prăbușește ori relația se destramă. Și simți că energia ta este pe minus. În tot acest proces ai uitat de tine, te-ai neglijat, iar corpul îți arată asta prin epuizare, diferite somatizări sau simptome din sfera anxietății și burnout-ului.
Fie că este necesar să-ți refaci forțele ca să mergi mai departe, să îți analizezi stilul de viață și care sunt acele schimbări obligatorii care trebuie să survină… Nu sări peste această etapă! Nu te face slabă, ci nu te (mai) trădezi pe tine. Este în regulă să ceri ajutor, să îi lași pe alții să fie puternici acum și în control.
Da, se poate să îți fie dor de tine cea naivă și fără probleme. Cea boemă, care nu se îngrijora, nu trebuia să ducă ea tot. Cea spontană, dornică de aventuri și să descopere lumea. De timpurile când aveai sprijinul părinților care nu îți mai sunt alături, ori erau ei în putere. De cea care avea încredere în oameni și sufletul ușor, până să descopere abandonul și trădarea. Ce aspecte ar fi utile, ți-ai dori să readuci la viață și cum ai putea face asta?
Foto: PR