Ești neliniștită și nemulțumită în cuplu? Metode să te echilibrezi fără a afecta relația

Ești constant nemulțumită în cuplu? Asta poate avea legătură nu doar cu partenerul, ci și cu standardele tale nerealiste pe care e necesar să le corectezi.

Nicio relație nu este perfectă, și e normal ca uneori să fii nemulțumită în cuplu. În unele situații partenerul greșește, face o gafă și adresezi problema încercând să o rezolvi. Chiar și atunci contează foarte mult ce se petrece în tine, cum să îți înfrânezi agresivitatea, tendința de a-l critica și de a absolutiza comportamentul său, de tipul nu niciodată nu faci…, niciodată nu mă pot baza pe tine… etc. Mai sunt situații când la nivel general planează nemulțumirea. Desigur, e indicată o evaluare a relației, precum și una personală, a ta, urmărind semnele care pot arăta o raportare nerealistă la realitate și relație.

Te concentrezi pe material

Nimeni nu vrea să trăiască în sărăcie, iar problemele financiare pot măcina cuplul. E normal să vrei lucruri drăguțe, să îți oferi un anumit grad de confort. Însă bogăția nu îți va aduce iubire, afecțiune și e un dezechilibru semnificativ dacă ea devine unica sursă a fericirii tale.

Obsesia fericirii

Ești atât de concentrată pe a fi bine, a fi fericiți, încât ești extrem de vigilentă cu ceea ce ar putea amenința această fericire. Ca și cum sunteți un cuplu de Instagram și faci orice pentru a păstra aparențele. Alergi după fericire, dar ea nu e o cursă, ci o trăire care implică și aspecte mici, minore, nu ca un curriculum vitae bogat în realizări și titulaturi zgomotoase. Fericirea nu înseamnă să îi impresionezi pe alții, să trezești invidii, să ai succes, adică să cauți validări externe.

Standarde înalte

O relație perfectă implică și un partener perfect. Ai un set de standarde înalte și nerealiste pe care ți le aplici ție, dar și celor din jur, implicit partenerului tău. Evident că nici el și nici nimeni altcineva nu le poate atinge, de unde și dezamăgirea constantă.

Pui presiune pe tine

Uneori ești nemulțumită de tine, nu de el. Și te acuzi, te cerți, te rănești singură. Că nu ai făcut bine, suficient, nu ești o iubită bună. Notează-ți calitățile, realizările, cum ești tu ca persoană. Apoi pune pe listă și ceea ce consideri tu defecte. Cum le-ai putea îmbunătăți? În ce manieră poți recadra trăsăturile tale negative? Într-un mod mai realist sau chiar pozitiv?

Redu viteza

Totul trebuie să se petreacă conform unui plan sau extrem de repede? Ce câștigi și ce pierzi dacă pui această presiune pe partener? Ce impact are asupra relației? Oare tu ești cu adevărat pregătită pentru toate lucrurile pe care le ai în minte? Oferă-i timpului timp, și dă-ți voie să te bucuri tu de evoluția relației voastre, de pașii pe care îi faceți. Exersează recunoștința pentru ceea ce ai deja în relație cu el, poți chiar să faci un jurnal zilnic în acest sens.

Încrâncenarea nu te ajută

Poate că e un clișeu, dar viața nu e mereu roz. Acceptă că se pot întâmpla și părțile negative pe care să-ți dai voie să le lași în spate, o dată cu emoțiile negative legate de ele. Când rămâi blocată ca într-o pânză de păianjăn, ruminațiile în primul rând ție îți vor face rău.

Atenție la exagerare

O reactivitate emoțională mare nu înseamnă neapărat că lucrul pentru care explodezi e cu adevărat esențial sau important. Ce semnificație va avea el pentru tine peste 2 zile, 2 săptămâni, 2 luni, 2 ani? Reacționezi așa pentru ceva legat numai din prezent? Ce simți în corp? Când anume în trecutul tău ai mai simțit așa? În legătură cu cine? Ce nevoi au fost deprivate?