Ești hotărâtă să îți pui partenerul și relația pe primul loc? Cum această decizie se poate întoarce împotriva ta

Crezi că va fi benefic ca partenerul să ocupe locul numărul 1 în viața ta, dar tu unde ajungi să te poziționezi?

De mică ai fost învățată că familia este cea mai importantă. Iar partenerul este acum familia ta și ca atare a devenit prioritar. Sau nu ți s-a transmis transgenerațional acest mesaj, dar te-ai hotărât tu că te-ai maturizat, vezi altfel lucrurile și e necesară o nouă ordine, orientată preponderent către cuplu. În alte relații ți s-a reproșat că ești egoistă și la final ai considerat că s-a dus totul de râpă deoarece nu prea luai în seamă ce spune și ce vrea partenerul? Acum vrei să procedezi în mod conștient diferit, să nu mai repeți greșelile trecutului. Doar că prea mult devine o formă de sabotaj.

Nu mai ai grijă de tine…

… căci timpul, energia, resursele interne și externe se duc către grija față de partener și de relație. Este absolut normal să depui efort pentru dezvoltarea relației și să fii un punct de sprijin pentru partener. Doar că acum faci doar asta și nu te mai uiți la ceea ce ai și tu nevoie, îți face plăcere. Foarte ușor aluneci către autosacrificiu. Schimbările pot fi și unele foarte vizibile, la nivel fizic, vestimentar, la nivelul stilului de viață. Chiar și ambițiile de natură profesională, pentru care ai muncit foarte mult, brusc le ignori, le pui pe tușă.

Cazi de sus

Despărțire? Oare cum o vei duce la nivel emoțional dacă partenerul decide că vrea să încheie relația? El fiind lumea ta, vei simți cum se prăbușește lumea. Recuperarea va însemna inclusiv străduința de a relua contactul cu vechi prieteni cu care s-a răcit relația, de a învăța să faci din nou lucruri pentru tine. Plasa ta de suport social și emoțional va trebui reconstruită sau te vei refugia în izolare dacă simți că nu ai resurse pentru asta. Cumva chiar va trebui să o iei de la zero.

Fuziunea

Ca și cum deveniți un singur corp, o singură minte. Ce îi place lui îți va plăcea automat și ție, deciziile lui vor fi și ale tale, dar nu în mod conștient, asumat, real. Un soi de contopire în care tu te pierzi. Ca atunci când un popor îl cucerește pe altul, iar toate tradițiile, portul, cultura, chiar și limba populației cucerite sunt complet eradicate și înlocuite cu cele ale cuceritorilor. Sigur că asta nu se întâmplă brusc, ci treptat, având în minte buna intenție de a te adapta la stilul partenerului, dar care se duce la extremă.

Stima de sine

Tot ce ține de a te simți valoroasă, de a simți că ai încredere în forțele proprii se reduce la cuplu și se învârte în jurul partenerului. Satisfacțiile au o resursă limitată și practic se produce un dezechilibru considerabil între cât investești în viața de cuplu, cât investești în cea personală și cât în cea profesională. Din aceste celelalte domenii ale vieții tale nu vin provocări pe care să le depășești, nu ai realizări care să te facă să te simți bine când te uiți în oglindă. Și cum validarea vine doar din cuplu, apare tendința de a te agăța de relație chiar și atunci când nu mai este cazul. Sau de a munci tu într-un procent covârșitor pentru bunul mers al relației fără de care nu te simți importantă, capabilă, valoroasă.