Ești foarte critică și exigentă cu tine? De ce asta îți sabotează relația de cuplu

Să fii foarte critică la adresa propriei persoane are efecte negative în toate interacțiunile tale sociale, inclusiv în cuplu.

Recunoști direct și rapid că ești foarte critică și exigentă cu sine. Consideri că asta te face realistă, te ajută să iei decizii bune, să te ferești de greșeli sau să înveți pe viitor din ele. Însă minusul extrem de important este acest bullying intern pe care partea ta critică ți-l aplică sistematic. Denigrare, devalorizare, jignire, umilire ce nu pot forma nicicum o resursă utilă. Partea ta exigentă vine cu niște standarde extraordinar de ridicate, nerealiste care te împing încet și sigur spre perfecționism și pun pe umerii tăi o presiune tare grea. Și când te comporți în felul acesta tu cu tine, ecourile se duc și spre relațiile pe care le ai.

Nu te consideri tu suficientă

Partenerul are o părere bună despre tine, te iubește, te prețuiește, consideră că ești valoroasă. Dar partea ta critică nu te lasă să te vezi și tu așa. Și te biciuiește din vorbe, îți aplică diverse pedepse, îți repetă continuu mesajul că nu ești suficient de bună pentru partenerul tău. Iar asta e teribil de dureros și proiectezi pe el ce gândești tu.

Ești foarte reactivă la critică

Orice observație îți face partenerul, indiferent cum ți-o face te activează puternic. Desigur, apar certurile interminabile în care ești defensivă sau îl ataci și te răzbuni prin vorbe sau comportamental. Îți e foarte greu să primești o critică, și dacă e ambalată într-un feedback blând. Ceea ce face dificilă negocierea și soluționarea problemelor din cuplu.

Te detașezi emoțional

Partenerul ți-a spus ceva care nu îți convine? Partea ta exigentă îți impune că trebuie să fii perfectă, ca atare dovada imperfecțiunii te face să te duci emoțional departe de partener, să te retragi emoțional, să se fisureze conexiunea emoțională dintre voi. Iar revenirea este complicată, simțindu-te în continuare detașată de el.

Capitularea

Ai spus ceva sau ai reacționat într-un anumit fel. Poate că nu ai pus o limită asertiv, ai avut o explozie de furie, ai gafat fără să vrei față de partenerul tău. Criticul vine peste tine și te ceartă până devii o fetiță mică și temătoare. Cum îi faci față, cum îl împiedici pe critic să mai apară? Fiind o fetiță cuminte și ascultătoare. Și iată cum începi să îi faci pe plac partenerului, ești de acord cu lucruri care nu sunt ok pentru tine și nu constituie un compromis sănătos, asumat.

Ceri enorm de la el…

… din moment ce ceri enorm și de la tine. Comportamentul lui cu tine, ce face în viața lui personală sau profesională, totul trebuie să fie perfect. Pui pe el o presiune foarte, foarte mare. Și cum lucrurile nu pot fi perfecte, începe critica, ba chiar să îi lipești pe frunte, metaforic, etichete cu puternică încărcătură negativă. Să nu îi vezi calitățile, ce face bine, ci preponderent defectele ce evident că sunt amplificate. În paralel poate apărea și un soi de superioritate, în care tu ești mai bună ca el, tu faci mai bine ca el. Sigur că fiecare are atuurile sale și individual e mai priceput la ceva decât celălalt, dar fără competiție.