Ești critică în cuplu și crezi că așa vei obține ceea ce îți dorești. Însă impactul este exact la polul opus și te rănești singură.
Când privești cu atenție către părinții tăi observi că mama ta era foarte critică și cicălitoare cu tata. Și astfel s-a construit un model, o imagine a lui așa cum crezi că trebuie să fie. Mergând și mai adânc, în familia ta, sau uitându-te în jur la prietene, ai mai descoperit că toate fetele sau femeile căsătorite, în relații, aveau această componentă critică. Și ai asimilat-o succesului. Ca să obții ceea ce vrei e necesar să ceri, să pui limite, însă într-un mod sănătos, asertiv. Căci un partener care primește continuu critică se poate sătura și pleacă. Sau rămâne dar găsește diferite modalități de evitare: stă până târziu la birou, se autoliniștește cu alcool, (tentative de) infidelitate etc. Ori intră în capitulare, tace și înghite și erupe mai târziu când devine mult prea intolerabilă situația. Asta se întâmplă la nivelul partenerului, cu repercusiuni asupra relației, dar impactul negativ e și asupra ta.
Critica aceasta te face să vezi totul în negru. Să fii vigilentă și să cauți continuu greșeli, lucruri pe care celălalt nu le face suficient de bine. Ca atare te setezi pe această traiectorie a negativității și nu mai vezi nimic sau aproape nimic pozitiv, inclusiv nu savurezi momentele frumoase deoarece și acolo găsești ceva care nu e în regulă. Evident, nimic nu are cum să fie 100% perfect, iar tu ai un radar absolut pentru imperfecțiuni.
În acest context nu doar că îl cicălești pe partener continuu, ci mintea ta concepe și o serie de scenarii cu tentă negativă care te înveninează și mai mult. Crezi că știi sau ești sigură legat de ce se va întâmpla, de ce anume gândește partenerul, iar suspiciunea e la cote maxime.
O persoană foarte exigentă cu alții este foarte exigentă cu sine. Critica acerbă la adresa celorlalți reflectă propriul critic interior de dimensiuni uriașe. Iar criticându-ți permanent partenerul ții viu criticul care cu prima ocazie se dezlănțuie asupra ta.
Cine își dorește alături o persoană care să fie mereu nemulțumită, critică, cicălitoare? Prietenii se pot distanța, iar prietenii și familia partenerului nu te vor mai privi cu ochi buni. Ei țin la el și văd comportamentul pe care îl primește din partea ta, și pe care îl dezaprobă mai mult sau mai puțin vocal.
Critica devenită normalitate sau deja stil de viață te face să dezvolți un grad mare de rigiditate nociv nu doar în relația cu ceilalți, ci și cu propria persoană. Orice relaționare presupune negociere, un anumit tip de compromis sănătos, iar rigiditatea este o piedică în găsirea unei căi comune. De asemenea îți îngustează ție orizontul și perspectiva asupra vieții și oamenilor.
Foto: PR