Sa cumparam mai putin a devenit deja un crez. Dar putem cumpara, oare, mai bine?
In lunile care au trecut de cand am inaugurat rubrica Less is more, discutiile din redactie pe tema modei sustenabile s-au inmultit considerabil. Ei, si, in goana noastra continua dupa cele mai sic tinute, am inceput sa ne punem din ce in ce mai des problema unui fel mai responsabil de a face cumparaturi. Si, cum era firesc, am ajuns sa atingem si tema vintage. Asta pentru ca, de cele mai multe ori, motivatia noastra de a cumpara o piesa cu istorie, vreun accesoriu special sau o rochie lucrata de mana cu cateva zeci de ani in urma nu e aceea de a fi mai chibzuite, ci tocmai de a gasi acea piesa pe care nu o mai are nimeni, care nu poate fi multiplicata si pe care in nici un caz nu o vom vedea, la vreo petrecere, purtata de inca trei femei la fel de dependente de moda ca si noi. Dar daca moda vintage ar fi solutia responsabila la toate problemele noastre etice?
Pentru Laura Calin, organizatoarea targului V for Vintage, care sarbatoreste in noiembrie cea de-a 13-a editie, sustenabilitatea a fost unul dintre atu-uri atunci cand a decis, in 2008, sa puna in miscare o astfel de afacere. „Reintroducerea in circuitul comercial a hainelor vintage concureaza cu colectiile magazinelor mass market. In mod cert ne doream sa venim cu o alternativa la consumul cantitativ, sa scoatem in lume acele mici comori unicat, care te fac sa constientizezi ce porti si, pe o scara mai mare, ce consumi. Asa a ajuns sa stranga in jurul ei expozanti pasionati de povesti, de moda si de istorie care, la un moment dat, au descoperit ca zona vintage combina toate aceste lucruri. Dupa ei a venit si publicul, impartit, dupa cum spune Laura, in trei categorii: „colectionarii, care vad in achizitionarea unei piese vintage o investitie, cei care cauta piese statement, si cautatorii de chilipiruri.
Targul ei, din ce in ce mai extins cu fiecare editie, aduce acum in fata publicului atat vanzatori de vintage, cat si designeri romani, propunandu-si sa lanseze un model nou, cel al consumului de moda slow, constient si educat. Lucru care se poate intampla numai daca „e sustinut constant de o campanie despre toate aspectele zonei vintage, de la ce inseamna la cum cumperi, cum intretii, cum combini vintage cu design romanesc. Tocmai de aceea, Laura are cateva sfaturi cand vine vorba de a cumpara vintage: „Cumparatorul trebuie sa nu se grabeasca, sa se documenteze, sa caute moduri in care poate purta si accesoriza o piesa, ca sa nu ajunga sa ocupe degeaba locul in dulap. Sa analizeze bine materialul, cusaturile si starea generala a produsului, si sa aleaga doar piese vestimentare in stare buna – reparatiile sunt foarte dificile pe o piesa vintage.
Daca targurile deja devenite clasice nu sunt tocmai pe gustul tau, ai mereu varianta de a vana haine cu istorie pe Internet. Chiar la o vanatoare de haine (si la placerile pe care le genereaza) s-au gandit si Iulia Marusca si Maria Farcas cand au pus la cale site-ul The DearHunters, unde pasionatele de taieturi optzeciste pot gasi, practic, orice. „Principalul resort a fost instinctul irezistibil de vanatoare. Si, bineinteles, de a le oferi hainelor sansa unei noi vieti, cu un alt stapan, intr-o alta lume. Suntem fascinate de puterea contextului, cat de mult se schimba perceptia asupra unui lucru pus intr-o noua lumina, oferit spre noi interpretari.
Mica lor clientela, aflata mereu in crestere, alege sa cumpere de pe The DearHunters piese culese din talciocurile din Transilvania, Viena sau Berlin din motive diferite. „Avem confirmari de la cliente care ne spun ca prefera sa cumpere de la noi sau de la alte magazine similare decat de pe high street. Moda actuala este o perpetua reintoarcere spre trecut, o reinterpretare sau pur si simplu o reproducere a unor modele din alte decenii. Motiv pentru care se intampla frecvent cazuri in care o rochie cu o taietura asemanatoare sa fie din poliester la marile magazine si din matase pe site, iar pretul sa fie tot pe acolo. Iar cand cumperi haine vintage de pe net, spun ele, criteriile ar trebui sa fie aceleasi ca in cazul oricarei alte haine: „Sa te avantajeze si sa faca fata cu demnitate la purtari frecvente.
Dincolo de faptul ca poti alege sa cumperi responsabil si vintage in acelasi timp, mai ai o optiune. Sa vinzi sau sa donezi hainele care iti ocupa inutil garderoba. Gabi Urda si Anca Manescu au ajuns sa organizeze Yard Sale pornind de la mutarea dintr-o casa in alta si de la descoperirea ca multe lucruri nu le mai erau necesare. „In februarie 2013, pentru o duminica, eram zece persoane si cateva zeci de vizitatori-scotocitori. Targul are acum o frecventa lunara, dureaza un weekend intreg, intr-un spatiu mult mai mare, la Dianei 4. Yard Sale isi doreste statornicirea comportamentului reuse-recycle printre consumatori. Ne dorim sa schimbam perspectiva de la nefolositor la resursa, de la unic utilizator la multipli consumatori, de la uzura morala la provocare estetica, de la poluare la grija pentru mediu, de la consum la economisire, de la fuga dupa nou la o a doua sansa, de la eu la noi.
De aceea la Yard Sale hainele oricui pot fi revandute la preturi modice, schimbate cu cele ale altor expozanti, donate oamenilor strazii sau caselor de copii. Si, din acelasi motiv, fetele care organizeaza Yard Sale au strans, iarna trecuta, incaltari groase pentru oamenii strazii aflati in grija Samu Social. Lucru pe care, iata, l-ai putea face chiar tu la iarna, cand iti vei da seama ca realmente nu ai nevoie de o pereche de cizme in plus. Despre asta vorbeste, de altfel, rubrica de stil sustenabil pe care Gabi Urda o scrie pe propriul site. „Cu cat aflam mai multe, cu atat mai mult constientizam intregul, tot lantul trofic al unei industrii si locul nostru in el. Iar odata cu aceasta, si puterea de care dispunem fiecare, prin actiunea de a cumpara si purta, de a investi bani, timp, efort. Multi dintre cei care citesc imi spun apoi, la targ, cum si-au editat dulapurile, si-au revandut hainele nepurtate la Yard Sale, le-au donat, le-au restilizat si au capatat o alta perspectiva asupra consumului de moda.
La o prima vedere, moda vintage e, cu siguranta, ceva mai sustenabila pentru ca nu necesita productie. Ganditi-va numai la faptul ca piesele pe care le cumparam nu trebuie fabricate, exista deja si sunt, inca si mai bine, rare si pretioase. Nici un fel de bumbac recoltat cu mijloace poluante, nici un fel de fibre construite chimic, muncitori platiti prea putin si lucrand in conditii precare, nimic nu ne sta in cale atunci cand vrem sa cumparam vintage. Hainele vintage par sa fie solutia pentru orice – in loc sa aruncam haine, cumparam unele vechi si le dam o viata noua – ce ar putea fi mai simplu? Numai ca lucrurile nu stau chiar asa.
De cand febra hainelor vechi a inceput sa cuprinda si tara noastra, adica de vreo 25 de ani, distinctia intre vintage si second hand s-a sters si, desi o mare parte a populatiei isi alimenteaza garderobele din sutele de magazine raspandite in fiecare oras, nimeni nu pare sa isi puna problema provenientei hainelor. Pentru ca, vedeti, este un lucru sa cumparam piese pretioase dintr-o sursa sigura si cu totul alta poveste este sa achizitionam, la kilogram, sute de carpe venite cine stie de unde. Lucy Siegle scria la un moment dat in The Observer despre modelul de business second hand, care se aseamana surprinzator de tare cu cel al industriei fast fashion. „Exista raportari ale exploatarii din fabricile unde se sorteaza haine second hand. Comerciantii transporta cantitati uriase, iar cumparatorii preiau colete pe care nu le-au vazut. Vintage inseamna acum camioane si containere de carpe vandute la kilogram.
Si, in conditiile in care un american arunca peste 30 de kilograme de haine anual, nu e de mirare ca industria hainelor folosite ajunge la fel de rapida, consumabila si poluanta ca si cea a hainelor noi. Desigur, exista beneficii pentru mediu, caci hainele folosite, chiar si atunci cand sunt reciclate pentru materiale, reduc numarul de pesticide folosite in cresterea bumbacului, iar apa este folosita in cantitati mai mici atunci cand vine vorba de procesul de productie. Dincolo de asta, pentru noi, consumatorii, a cumpara vintage inseamna si sa achizitionam piese la preturi mici si, uneori, sa facem si o fapta buna, atunci cand afacerile respective functioneaza ca asociatii caritabile.
Dar, dupa cum bine spunea Tansy E. Hoskins in The Business of Fashion, „aceasta reciclare le da consumatorilor un sentiment fals de siguranta ca viteza la care consuma si arunca haine poate fi intr-un fel sustenabila. Si uneori poate sa fie asa. Uneori, daca vei cumpara vintage cu responsabilitate, investitiile se vor dovedi mai intelepte. Dar tot trebuie sa te gandesti de doua ori inainte de a cumpara ceva.
Foto: Shutterstock