Epuizarea emoțională în cuplu este reală. Semne că ai ajuns în acest punct

Epuizarea emoțională apare și în cuplu, indiferent cât de bune sunt intențiile tale. Este important să fii atentă la partener, dar și la tine.

Epuizarea emoțională ai putea spune că este un concept nou, de când oamenii au început să își conștientizeze și universul interior, nu doar cel exterior. Spui că ești obosită că ai făcut multă treabă în casă, ori ai lucrat de multiple ori peste program sau pur și simplu ai avut o zi grea la serviciu. Însă oboseala este și la nivel psihic, iar ea împiedică conectarea reală cu tine și cu partenerul.

Nu îți mai vine să faci nimic

Această epuizare emoțională se traduce prin secarea resurselor. Așadar nu mai ai energia să inițiezi discuții, activități, intri mai degrabă într-o zonă de pasivitate care ai senzația că te protejează. Desigur, ea nu îți permite satisfacerea nevoilor, tocmai pentru că nu mai ceri. Ori ai experiența din trecut când ai cerut și nu s-a întâmplat nimic. Iar acum ai depus armele, nu mai lupți.

Nu te mai poți controla

Izbucniri nervoase din motive aparent banale, irascibilitate perpetuă. Nu mai poți să îți ții în frâu furia care se dezlănțuie uneori chiar foarte zgomotos. Pare că te deranjează orice, iar reproșurile sunt la ordinea zilei.

Te simți neajutorată

Ai un pregnant sentiment că ești o victimă. Ți se pare că nimic nu este în puterea sau controlul tău, nimic nu iese așa cum ți-ai dori. Te simți secătuită și neajutorată, nevăzută, neauzită, neluată în seamă.

Atacuri de panică

Hiperventilezi, parcă ai o greutate pe piept, simți că te sufoci, transpiri, ai o frică intensă și te gândești că leșini, ți se face rău, faci infarct. Atacurile de panică sunt vârful iceberg-ului care se vede la suprafața apei. În adâncime se află problemele relaționale, epuizarea, autosacrificiul, supraîncărcarea.

Îți este rău fizic

Poate că nu ai ajuns în etapa în care să ai atacuri de panică, dar corpul tău îți semnalizează că ceva nu este în regulă. Cum face asta? Prin tulburări de somn, de apetit când mănânci prea mult sau mai deloc, prin dureri de cap, greață, tensiune arterială crescută, încordare musculară cu dureri de spate sau de coloană cervicală. Uneori parcă mintea ta este acoperită de o ceață și îți este greu să te concentrezi la orice.

Stări depresive

Plângi mult, nici nu îți mai vine să te dai jos din pat și găsești cu greu motivația pentru treburile zilnice. Nu te mai aranjezi, nu te mai bucură nimic și ți-ai pierdut plăcerea pentru activități care altădată te încântau.

Ești în defensivă

Ți se spune că ești paranoică sau ai mania persecuției. Această hipervigilență este modalitatea ta inconștientă de a te proteja. Involuntar cauți să descoperi moduri prin care ceilalți te pot răni, folosi, supraîncărca. Faci scenarii în aceste direcții și le împărtășești celor în cauză, acuzându-i, sau te comporți (agresiv) ca și cum s-au întâmplat deja.

Detașarea emoțională…

… este un alt mod, parte din tine, care preia controlul pentru a te ajuta să faci față. Ceea ce simți este copleșitor și atunci acest protector detașat pur și simplu te face să nu mai simți nicio emoție negativă. Desigur, acest buton de off anulează și emoțiile pozitive și experimentezi o veritabilă anestezie emoțională în care nu te mai bucuri de surprize sau o realizare personală ce altădată te-ai fi entuziasmat.