Există o grămadă de probleme care ne afectează lumea din ce în ce mai grav de câțiva ani încoace. Ne confruntăm cu o creștere îngrijorătoare a numărului de atacuri teroriste, tot mai multe conflicte, dacă nu chiar războaie, iau amploare, oameni corupți și iraționali ajung să ne conducă lumea, sărăcia e încă în floare și, că tot vorbim de flori, câte o specie de floră sau faună ajunge să fie pe cale de dispariție în fiecare lună. Dar, având în vedere că citești aceste rânduri despre statistici din confortul casei tale, de la birou sau, în orice caz, într-un mediu sigur, parcă parcă lucrurile astea nu par atât de rele. Sigur, sunt evenimente și incidente dramatice, îngrozitoare, care afectează milioane de oameni, dar – și acest dar’ este esențial – se întâmplă undeva, departe. Nu te afectează, nu cu adevărat. Sunt doar niște întâmplări oribile despre care citim online sau în publicațiile preferate, iar în secret îi mulțumim acelei forțe, Dumnezeu, Universului sau orice altceva în ce credem că nu ni se întâmplă nouă.
Dar dacă ar fi să îți spun că există o problemă la fel de importantă ca cele de mai sus, care dacă nu te-a afectat pe tine, e o șansă incredibil de mare să fi afectat pe cineva drag ție? Dacă habar nu ai despre ce vorbesc, vina e în parte pe umerii presei din România, care alege să nu prezinte problema în enormitatea ei, ci doar cazurile excepționale, acelea care au șansa de a aduce cele mai multe click-uri și cel mai mare rating. Problema care ne afectează pe toate este violența împotriva femeilor. Probabil multe dintre voi vă întrebați de ce sau cum, pentru că, în general, auzim doar de cazuri care implică minore de sub 13 ani sau femei foarte în vârstă, cazuri care pe majoritatea dintre noi ne fac să credem că nouă nu ni se poate întâmpla.
Dar nu e așa, nu e deloc așa. E destul de greu să găsești studii și statistici legate de violența împotriva femeilor în România, deoarece statul nostru consideră că e mai practic să investească fonduri de milioane de euro în a construi statui decât în a schimba viața femeilor. Studiile pe care le poți găsi, în schimb, te lasă cu pielea de găină.
Într-un studiu realizat de Agenția Naționala pentru Egalitate de Șanse între Femei și Bărbați și publicat în aprilie 2017, 4 din 10 români spun că știu personal o persoană care a fost afectată de violența domestică. Asta înseamnă cam 1 din 2.5 persoane, ceea ce putem liniștit să rotunjim la faptul că, practic, jumătate din oamenii pe care îi cunoaștem știu pe cineva care a fost afectat de violență domestică. Cu accent pe domestică, nici măcar nu vorbim de agresiuni pe stradă, la locul de muncă, în metrou sau în orice alt loc public. 79% dintre victimele violenței domestice sunt femei, iar 9 din 10 români declară că violența domestică e o problemă ce ne afectează societatea.
Unul dintre cele mai elaborate și comprehensive studii pe tema violenței împotriva femeilor a fost condus de către Agenția Uniunii Europene Pentru Drepturi Fundamentale și publicat în 2004. A cuprins testimonialele a 42.000 de femei din toată Europa, aproximativ 1500 din fiecare țară. Rezultatele arată că în Uniunea Europeană una din trei femei a fost abuzată sexual (începând din adolescență) și una din 20 a fost violată. Una din 10 femei a fost abuzată fie fizic, fie sexual de către parteneri (actuali sau foști) și, din nou, una din 10 femei a fost abuzată sexual de către un adult înainte să fi împlinit 15 ani.
În România, 30% dintre femei au fost abuzate fie fizic, fie sexual de către un bărbat. Alte descoperiri ale studiului arată că în România violența domestică e mai des întâlnită cu 4% decât media pe Europa atunci când vine vorba de parteneri actuali și 6% atunci când vine vorba de foști parteneri. Între 13% și 21% dintre femeile intervievate au suferit de abuzuri recent (12 luni înainte de studiu), iar în România 32% dintre femei au fost abuzate începând cu vârsta de 15 ani.
Alte studii arată că o femeie e bătută o dată la 30 de secunde în România, că o femeie este ucisă o dată la două zile în urma violenței domestice și că 5 femei sunt violate în fiecare zi.
Statistici. Multe, câteodata plictisitoare, dar multe statistici. Când le vezi așa, înșirate, nu înseamnă mai nimic. Dar dacă e să ne gândim mai bine, 30% înseamnă că dintre tine și două prietene sau două surori, una a fost abuzată fizic sau sexual. Poate una chiar înainte de 15 ani. Nu mai sunt chiar numere goale, nu?
Unul dintre cele mai importante lucruri pe care le-a subliniat studiul menționat mai sus, cel realizat la nivel de UE, e că în țări ca România, Bulgaria și în general țările estice au avut probleme cu realizarea interviurilor. În ce sens? Din cauza faptului că violența împotriva femeilor e un subiect tabu și stigma și rușinea vin la pachet, femeile erau reticente în a da interviurile – adică menționau că au fost abuzate, dar refuzau să clasifice abuzul. Sau există cazuri în care o palmă nu e considerat abuz, nu?
În Anglia și Franța care, surprinzător, dacă e să te uiți doar la procentaje stat destul de rău, în timpul în care s-au realizat interviurile, existau în presa locală două scandaluri legate de violența împotriva femeilor. Concluzia absolut vitală care a fost trasă e că în țările în care se vorbea în presă despre violență și nu era un subiect tabu, femeile aveau curajul să răspundă sincer la interviuri.
Ceea ce ne duce la concluzia tristă că există șansa ca procentele enumerate mai sus pentru România să fie mult mai mici decât sunt în realitate.
Dar acelea nu sunt procente. Nu sunt numere. Acelea sunt femei. Sunt mamele noastre, surorile noastre, colegele noastre, prietenele noastre. Acelea suntem noi. Până când rămânem niște numere anoste care nu înseamnă nimic pentru mai nimeni? Eu nu sunt un număr, refuz să fiu doar un număr.
Probabil vă întrebați: așa, și? Cu ce ajută asta, ce putem schimba noi dacă pe ăia mari de la putere nu-i interesează? Eu cred cu tărie că orice schimbare, cât de mică, nu strică. Și doar faptul că alegi să vorbești despre asta poate îi schimbă viața unei femei din jurul tău. Nici nu vreau să mă gândesc câte femei cunoaștem care trăiesc în relații abuzive dar, din cauza culturii violenței care există în România, le e frică sau rușine să plece. Orice ai face e mai bine decât nimic. O voce e mult mai puternică decât un număr pe o hârtie.
Citește și:
26% dintre români cred că ți-o meriți (de Patricia Luiza Blaj)
Foto: Shutterstock