Oscar si Tanti Roz, Domnul Ibrahim si florile din Coran, Cea mai frumoasa carte din lume si alte povestiri, Cei doi domni din Bruxelles, Elixirul dragostei... Sunt doar cateva dintre cele mai iubite carti semnate de Eric-Emmanuel Schmitt, scriitor, dramaturg, eseist si cineast tradus in peste 50 de limbi. Cat de iubit este domnul Schmitt in tara noastra s-a vazut in timpul vizitei pe care a facut-o la Bucuresti, cand cozile la masa lui de autografe au coplesit pur si simplu spatiile unde au avut loc intalnirile acestuia cu publicul roman. Vizita a fost prilejuita de publicarea unui nou roman: Femeia in fata oglinzii, o incursiune in universul feminitatii si al corsetelor pe care societatea le-a impus femeilor de-a lungul istoriei. Nu aveam cum rata, deci, sansa de a sta de vorba cu Eric-Emmanuel Schmitt, mai ales ca tema era atat de generoasa! Am aflat ce a invatat el de la femei, dar si ce ar vrea sa le invete.
ELLE: In cel mai recent roman al tau tradus in Romania, Femeia in fata oglinzii, te-ai pus – din nou – in pielea unei femei. Ce anume te atrage la feminitate?
Eric-Emmanuel Schmitt: Este mult mai usor, ca barbat, sa devii femeie in scris, decat prin bisturiu, macar pentru ca e reversibil – cu alte cuvinte, pot sa redevin barbat! (rade) Lasand gluma la o parte, sunt fascinat de perspectiva femeilor asupra lumii, pentru ca mi se pare ca au acces la aspecte pe care nu le percepi ca barbat. Cand privesc lumea ca barbat, vad anumite lucruri. Cand o privesc ca femeie, vad aceleasi lucruri, insa mai vad si altele, care tin de specificul feminin. Vad o societate care sta mai degraba pe umerii femeilor decat pe ai barbatilor, care decide, inca dinainte de nasterea unei femei, care va fi destinul sau. In fiecare epoca exista anumite asteptari de la femei. Și de la barbati, e drept, insa daca de la barbati se asteapta sa devina ei insisi, de la femei nu se asteapta intotdeauna asta.
ELLE: Vrei sa spui ca barbatilor le e mai usor?
E.-E.S.: Da. Si, in plus, aceasta presiune a societatii asupra femeilor nu se exercita doar asupra psihicului, ci si asupra corpului lor. Acest corp trebuie sa se supuna conceptului de frumusete al epocii, dorintelor erotice ale barbatilor si, de asemenea, reproducerii. Prin urmare, corpul femeii este mai impovarat decat al barbatului. Barbatii traiesc cu un corp silentios. Noi nu suntem obligati sa ne amintim de corpurile noastre in fiecare luna, sub forma durerii si a timpului care trece. Cu exceptia momentelor cand este in extaz sau cand este bolnav, corpul barbatului este silentios. Iar in astfel de momente, barbatul se comporta primitiv. Corpul femeii este mult mai prezent, are o interactiune cu viata. Pe scurt, cand devin femeie pentru a scrie o carte, ma imbogatesc.
ELLE: Te consideri un feminist?
E.-E.S.: Bineinteles! Nu trebuie sa fii femeie pentru a fi feminist, pentru ca feminismul isi doreste egalitatea in drepturi pentru barbati si femei. Evident, sunt feminist, si este o optiune filosofica, stabilita de la inceput. Pentru mine este atat de evident, ca nici nu simt nevoia sa mai precizez asta. Ca filosof, sunt pentru egalitatea in drepturi, insa ca romancier vreau sa explorez diferentele. Filosoful vrea egalitate, dar romancierul vrea sa exploreze singularitatea feminina, experienta feminina. Scrisul vine din dorinta de a elimina distantele, de a-l intelege pe celalalt. Atunci cand scriu, vreau sa il inteleg pe cel care are o religie diferita de a mea, pe cel care are alte convingeri morale decat mine, pe cel care iubeste intr-un alt fel decat mine, vreau sa inteleg o alta varsta, un alt sex. Pentru mine, literatura are o vocatie umanista, in sensul in care exploreaza toate dimensiunile fiintei umane.
ELLE: Compasiunea si imaginatia sunt uneltele folosite de Any pentru a crea o legatura cu celelalte doua personaje ale romanului, Anne si Hanna. Acestea sunt instrumentele pe care le folosesti si tu cand scrii?
E.-E.S.: Da, desigur. Cred ca toti oamenii, femei si barbati, trebuie sa-si exerseze empatia si imaginatia. Empatia inseamna sa poti intelege punctul de vedere al altuia, sa simti cum e sa fii in pielea lui, si este utila atat pentru ceilalti, cat si pentru tine. De exemplu, daca sunt pus fata in fata cu un om agresiv, pot sa raspund cu aceeasi agresivitate sau pot sa fac apel la empatie, sa ma pun in locul sau si sa inteleg ce se ascunde in spatele acestei agresivitati. Și astfel, incerc sa gasesc atitudinea potrivita care ii va pune capat. Empatia se va dovedi buna pentru mine, caci ma va scoate din aceasta situatie de agresiune, dar si pentru celalalt, pentru ca se va calma. Cred cu tarie in virtutile empatiei, pentru ca cele mai multe dezacorduri survin din cauza ca nu ne punem in locul celuilalt. Cat despre imaginatie, cred ca este un excelent instrument de lucru. Imaginatia nu este deloc, pentru mine, nebunia logicii, cum spunea Erasmus. Imaginatia este un mijloc de cunoastere si un mod de a strabate umanitatea, pentru a incerca sa o intelegi. Cand citim, descoperim lumea prin intermediul imaginatiei, ii descoperim complexitatea. Iar cand scriem este acelasi lucru. Este adevarat ca in educatia noastra, in scoala, nu antrenam deloc aceste doua calitati, empatia si imaginatia, insa cred ca ar trebui s-o facem.
ELLE: Dar cum reusesti sa-ti accesezi imaginatia? Ai o anumita metoda?
E.-E.S.: Incetez sa vreau sa domin si sa controlez tot, devin intuitiv. Iar apoi, pentru mine, adevaratul acces la imaginatie este somnul. Cand incep sa scriu si incerc sa deslusesc personajele, sa le inteleg, am momente cand adorm cu capul pe birou – 4-5 minute, 30 de secunde, foarte putin. Cand imi revin, nu ma simt prea bine, am o usoara stare de greata, dar in aceasta stare scriu toata dupa-amiaza. De fapt, cred ca somnul este un drum care ma duce catre imaginatie, care imi permite sa ma detasez de mine, Eric-Emmanuel Schmitt, cu toate grijile mele cotidiene, cu toate responsabilitatile mele. O iau pe drumul somnului si ajung intr-un loc in care imaginatia exista.
ELLE: Intorcandu-ne la feminism, crezi ca societatea noastra este inca un pic misogina?
E.-E.S.: Este evident. Chiar si in tarile europene, responsabilitatile le revin mai degraba barbatilor decat femeilor. Nu vorbim despre alte parti ale lumii, unde femeile sunt ascunse sub valuri. Cred ca mai sunt inca multe lucruri de facut in legatura cu asta. Sa-ti dau un exemplu: se intampla din ce in ce mai mult in Franta ca, intr-o familie, femeia sa aiba un job unde merge zilnic, in timp ce barbatul ramane acasa, se ocupa de copii si de casa, iar unii oameni sunt socati de acest lucru. Asta demonstreaza ca inca mai e un drum lung de facut. Exista inca prejudecata ca acest lucru nu este demn pentru un barbat. Insa este potrivit pentru o femeie. (rade)Asta-i misoginism adevarat!
ELLE: Spune-mi, te rog, care sunt cele mai importante lucruri pe care le-ai invatat de la femei?
E.-E.S.: Hm… Este prima data cand mi se pune aceasta intrebare. Cred ca am invatat de la femei calea libertatii, forta de a ma elibera din anumite situatii. Deseori, in relatii amoroase, femeia este cea care decide ca s-a terminat, care are curajul asta. Gata, punem punct aici si o luam de la capat – asta da curaj! Barbatul este mai putin lucid, mai putin curajos. Și cred ca am mai invatat de la femei sa am curajul de a spune ceea ce gandesc si de a actiona conform cu ceea ce gandesc. Constat ca am invatat lucruri foarte „barbatesti de la femei. Virtuti pe care le consideram virile – curajul si eliberarea –, insa mai degraba femeile m-au invatat acestea.
Page: 1 2