Elisabeta Rizea din Nucșoara a fost primul nume care ne-a venit în minte, în redacție, atunci când am decis să re-povestim, din ce surse ne sunt la îndemână, viețile extraordinare ale unor românce, istorii care țin de eroism, de rezistență, de putere. Nu puteam găsi un alt personaj care să simbolizeze mai bine toate aceste calități decât Elisabeta, o femeie simplă din Domnești, care a devenit simbolul rezistenței anticomuniste din munții Făgăraș și care ne-a lăsat o moștenire valoroasă: modelul integrității ei.
Sunt multe lucruri de spus despre Elisabeta Rizea din Nucșoara, iar ca să fiu sigură că nu le ratez pe cele mai importante dintre ele, chiar în dimineața de 1 martie în care scriu acest text am privit încă o dată episodul din Memorialul durerii’ care îi este dedicat. În el, femeia deja vârstnică povestește ororile prin care a trecut, fără încrâncenare, de parcă șederile în pușcărie și torturile la care a fost supusă ani la rând nu i-ar fi îngenunchiat decât membrele, nu și spiritul (Nu am nimic nu oamenii din sat, nu m-a bătut ei. Am cu anchetatorii.’). Vorbind simplu, frământându-și când și când mâinile noduroase, ciuntite de bătăi, peste fota muntenească frumos brodată, căreia îi mai aranjează un colț, Elisabeta Rizea își spune povestea sărind de la o secvență la alta, alegând să urmeze traseul pe care gândurile ei îl stabilesc printr-o viață cu prea multe neajunsuri.
Elisabeta Rizea din Nucșoara – o viață reconstituită din povești
Elisabeta Rizea din Nucșoara s-a născut în Domnești, județul Argeș. Tatăl ei a fost împușcat de comuniști în 1948, iar mama a rămas văduvă cu opt copii la 38 de ani’, povestește ea în Memorialul durerii’. Din volumul Povestea Elisabetei Rizea din Nucșoara’, coordonat de Irina Nicolau și Theodor Nitu (și citat de Jurnalul Național), reiese că femeia a făcut 7 clase primare.
La 18 ani s-a măritat cu Gheorghe și s-a mutat în Nucșoara, localitatea care avea să devină unul dintre principalele puncte ale rezistenței anticomuniste din Făgăraș. Grupul de la Nucșoara, Haiducii Muscelului’, era condus de locotenentul Toma Arnăuțoiu și de colonelul Gheorghe Arsenescu și s-a format inițial din 16 persoane – dintre care patru erau femei ¬–, și este cunoscut astăzi ca cea mai îndelungată mișcare de rezistență anticomunistă din întreaga Europă.
Familia Elisabetei Rizea s-a alăturat rezistenței – unii au fugit în munți, iar femeia le furniza mâncare, pe care o ascundea noaptea într-o groapă acoperită cu crengi din propria grădină. În serialul-documentar, ea povestește cum căpitanul Cârnu a fost cel care a descoperit-o și a început să o tortureze, încercând să o determine să divulge informații despre locurile unde s-ar putea ascunde partizanii. Elisabeta Rizea a fost bătută, spânzurată de păr de tavan, legată, torturată – dar, după spusele ei, nu a dat nici un fel de informație despre cei din munți. Zece zile am stat în spital numan frunte și-n genunchi’, povestea ea despre această primă întâlnire cu Securitatea care, la acea vreme, ajunsese să depășească numărul locuitorilor din Nucșoara, concentrându-se în satul argeșean ca să rezolve problema rezistenței.
La vârsta de 37 de ani, la 18 iunie 1949, Elisabeta Rizea din Nucșoara a ajuns pentru prima oară să fie închisă, mai întâi la Pitești. În 1951, a fost condamnată la 7 ani de închisoare, iar când a ieșit a continuat legătura cu partizanii, cărora le furniza informații și hrană.
În 1961, atunci când a fost capturat colonelul Arsenescu, Elisabeta Rizea a fost condamnată din nou, la muncă silnică pe viață. În pușcărie, Elisabeta a fost bătută în atâtea rânduri încât, în interviul de la începutul anilor ‘90, nici nu își mai amintea să le povestească, însă nu i-a denunțat nicicând pe membrii rezistenței. Sentința ei a venit și cu confiscarea întregii averi, iar pedeapsa a lăsat-o pe Elisabeta fără dinți și fără păr, cu picioarele mutilate și cu demnitatea călcată în picioare în închisorile din Pitești, Jilava, Arad și Miercurea Ciuc. După șase ani a fost grațiată și s-a întors acasă. Soțul ei, Gheorghe, a petrecut 14 ani în pușcăriile comuniste.
După interviul din Memorialul durerii’, Elisabeta Rizea din Nucșoara a devenit o celebritate și un simbol. Chiar și fiul căpitanului Cârnu, primul dintre cei care au torturat-o, a vizitat-o acasă, cât să îi spună că tatăl său se spânzurase, după căderea regimului. La Nucșoara au ajuns mai târziu Regele Mihai și soția sa (regele o cunoscuse pe Elisabeta în copilărie, într-o altă vizită în sat), dar și președintele Emil Constantinescu.
Elisabeta Rizea din Nucșoara a murit la 6 octombrie 2003, la 91 de ani.
Citește și:
10 dintre femeile care au schimbat istoria României
Foto: arhiva revistei ELLE
Vezi şi curiozităţi despre Carpaţii Orientali!