Electric Castle 2016: muzica electrizanta, nopti furtunoase si un curcubeu

Imediat dupa ce am acceptat invitatia Mastercard - cardul preferat la Electric Castle pentru al doilea an consecutiv, de a participa la cea de-a patra editie Electric Castle, am intrat in febra pregatirilor si a anticiparii. Mai exact, am inceput sa ascult albumele formatiilor din line-up care nu erau deja in playlist-ul meu, mi-am pregatit tinute sic, pentru toata durata festivalului si am inceput sa numar zilele pana la plecarea spre Castelul Bánffy din Bontida.

Acum, retrospectiv, ma amuz un pic de cat de inutil mi-am umplut bagajul cu bluze vaporoase, palariute, pantaloni scurti si tot felul de accesorii, cand ar fi trebuit sa imi iau cizme, pelerina de ploaie si alte chestii care m-ar fi ajutat sa ma bucur de muzica, in pofida furtunii.

Dar, cum nu am fost prevazatoare, trebuie sa recunosc ca am petrecut acest festival mai mult uda decat uscata, de puteam sa jur ca voi sfarsi in spital. Dar nu a fost asa. De fapt, dupa fiecare zi ploioasa de la castel, imi promiteam ca maine ori o sa ma echipez corespunzator (pentru ca o simpla pelerina nu facea fata), ori nu mai merg. Insa cand ma trezeam dimineata, abia asteptam sa ajung pe domeniul de la Bontida sa alerg de la o scena la alta, sa socializez cu oamenii cool (care erau intr-un numar foarte mare) si sa ma bucur de atmosfera, pe care as putea-o numi incendiara, daca nu ar suna ca o ironie.

Ce m-a impresionat cel mai mult? Concertul trupei Sigur Ros, de la care speram sa obtin si un interviu. Trebuie sa notez ca, live, islandezii fac un spectacol wow (adica te impresionaza pana la lacrimi) si iti dau senzatia ca asculti ritmuri dintr-un alt univers.

Cel mai mare regret? Ca nu am putut ramane la Skrillex, despre care mi-a spus toata lumea ca a fost unul dintre cele mai reusite concerte ale festivalului. Am inteles ca jocul de lasere, strapuns de picaturile de ploaie facea ca toata imaginea sa para pixelata… Ca multimea in delir sarea prin namol pe ritmurile dubstep, sfidand furtuna. Si ca toata lumea a ramas cu amintiri frumoase, documentate pe Facebook. Ce faceam in acel rastimp? Eram in drum spre hotel in frisoane, cu picioarele murate si ochii lipiti de pozele lor de pe Facebook.

De-a lungul festivalului, organizarea evenimentului a usurat mult situatia. Participantii si-au putut incarca bratara de festival direct de pe cardul Mastercard, apoi cozile de la bauturi si cele de la food court erau lejere. Deci totul (in afara de vreme) a fost super.

OK, nu are rost sa exagerez, au fost si momente insorite, in care m-am dat in carusel, am conversat cu oamenii privindu-i in ochi (adica nu uitandu-ma la picioarele lor, de sub gluga pelerinei de ploaie, pe care se prelingeau siroaie), in care am mancat inghetata, in care mi-am facut o impletitura cocheta la cornerul Philips sau am savurat relaxata un Aperol Spritz. Dar cred ca cel mai memorabil moment al participarii la Electric Castle a fost in ziua a patra, cand, pe inserat, a aparut un curcubeu timid, ca o promisiune celesta ca anul viitor nu va mai ploua la Bontida in timpul festivalului. Dar cine o crede? Eu imi voi lua la mine cizme de cauciuc si costum impermeabil. Pentru ca in mod sigur voi fi acolo.

Tu știi care sunt culorile curcubeului?