Existenta cuplului este amenintata. Numarul divorturilor este in crestere si numarul casatoriilor este in scadere. Ce e de facut?
„Bunicile noastre voiau sa faca sex (scuze, buni!), dar nu primeau decit poezii si bezele. Noi visam la carti postale trimise de pe front si la buchetele de lalele albe lasate pe pervazul ferestrei de un anonim care inca scrie cu stiloul, dar nu primim decit sex.' Prietena mea A. isi mai aprinde o tigara – desi s-a lasat de-o luna – si continua sa-mi spuna ce o framinta. „Uneori imi doresc sa se termine petrolul mai repede, sa izbucneasca un razboi mondial si sa ma pot indragosti de un soldat care sa-mi scrie din Orientul Mijlociu scrisori de dragoste pe pachete de tigari. Cu stiloul.'
A. isi stinge nervoasa tigara fumata pe sfert. „Ultimul moment romantic din viata mea s-a petrecut acum 20 de ani, cind eram in tabara la mare si colegul meu de banca m-a dus pe ascuns, seara, sa-mi arate un pescarus mort pe plaja. Ne-am tinut de mina si ne-am luat la revedere de la el, desi dupa cum arata murise cu ceva timp inainte sa ajungem noi la Navodari si probabil ca nu-l cunoscusem niciodata. Aveam noua ani…
De atunci, in viata mea se repeta acelasi scenariu lipsit de romantism: ma indragostesc, el ma invita undeva, eu intreb unde, el imi spune ca e secret, eu sper sa fie o plaja cu un pescarus mort sau ceva la fel de romantic, el de fapt ma duce la restaurant, eu beau prea mult pentru ca sint emotionata, inevitabil facem sex, el imi da a doua zi un link pe YouTube cu o piesa de dragoste, eu ii dau alt link pe YouTube cu un filmulet cu doua maimute care se imbratiseaza foarte afectuos, facem sex din nou in urmatoarea seara de parca am fi impreuna de ani de zile si la un moment dat, dupa o luna sau doi ani, ne spunem ca vom ramine prieteni si ne despartim definitiv. si sa stii ca si prietenele mele traiesc dupa acelasi scenariu; asa ca ne adunam si ne uitam la Pacientul englez sau la Casablanca si consumam pachete intregi de servetele, apoi ne intoarcem la viata noastra banala si plictisitoare in care nu avem nici cea mai mica sansa sa murim din prea multa dragoste. Sa inceapa razboiul mai repede, sa pling pe peronul din gara, sa primesc scrisori semnate cu singe, sa-mi tai buclele si sa i le trimit lui intr-un plic. De-abia astept!'
Intuitia imi spune ca lipsa de nicotina si inclinatia naturala spre bovarism o fac pe A. sa exagereze un pic incarcatura romantica a unui cadavru de pescarus si potentialul amoros al unui razboi mondial, dar exista o doza de adevar in ceea ce spune. Statisticile spun ca 31,2% dintre femeile nascute intre 1920-1944 si-au inceput viata sexuala inainte de 18 ani, in timp ce, dintre cele nascute intre 1985-1986, 94,9% au facut deja acest pas inainte de majorat. In epoca noastra, sexul a devenit mai banal decit un ceai de tei cu miere pe vreme de gripa si tot mai multi dintre noi ne simtim ca niste pescari carora li s-au furat unditele si s-au trezit direct la supermarket, la raionul de fructe de mare si peste, unde e suficient sa ceri ce vrei si primesti pe loc.
Iar faptul ca numarul partidelor de sex este invers proportional cu numarul de gesturi romantice pe care cineva le face pentru a ne cuceri nu mai este un secret pentru nimeni… Dupa lupta pentru libertatea de a face sex oricind, oricum, cu oricine, pe care au purtat-o generatii intregi de femei, iata ca nepoatele si fiicele acestora suspina si lacrimeaza atunci cind o vad pe Carrie in rochie de mireasa, amenintind astfel semnificativ suprematia sexului si dind un imbold serios romantismului. Dar noi spunem ca acest lucru nu poate lucra decit in avantajul Cuplului.
Puneti-va la indemina cartile de bucate, faceti-va un abonament la o revista de DIY si nu uitati sa va cumparati o pereche de papuci comozi pentru ca veti petrece mult timp in casa de-acum incolo. Traim in plin „vis domestic' de inspiratie eco: in zilele noastre e de bonton sa ai propria gradina de legume, ca Michelle Obama, e foarte cool sa iti fabrici propriul compost, ca Julia Roberts, si nu e nimic passé sa iti prezinti cu mindrie briosele facute de tine, in bucataria ta, asa cum face rockerita Lily Vanilli.
„Nu stiu daca realizarile mele in gospodarie sint comparabile cu cele ale lui Michelle Obama, dar m-as bucura sa scrii si de mine', mi-a spus amica mea I., care da toate semnele ca traieste din plin domestic dream-ul de care va spuneam la inceput. „Acum citiva ani, nu intram in bucatarie decit ca sa ma uit pe geam si sa vad daca a venit taxiul, pentru ca acolo era singura fereastra care dadea spre strada. Apoi, asa cum stii, m-am indragostit de S., el s-a mutat la mine si am inceput sa facem prajituri. Nu pot sa-ti explic ce ne-a apucat; am facut o crema de zahar ars intr-o seara si ne-am distrat asa de bine incit am continuat si am facut tot capitolul de deserturi din cartea de bucate. Nu apucam sa le mincam, le duceam a doua zi la birou exact asa cum le scoteam din cuptor. Cel mai amuzant a fost ca mama ma suna si imi spunea ca ma nenorocesc daca o sa mai stau mult in bucatarie, tipa la telefon ca eu am o cariera in fata mea si ca n-am facut un master ca sa ajung bucatareasa. Singura care m-a inteles a fost bunica mea. Probabil ca si Lily Vanilli de care imi spui tu ar fi fost de acord cu mine.'
Miscarea slow food se alatura si ea „visului domestic' pe care il traiesc cuplurile de astazi, trimitindu-le in bucatarie si in gradina cu legume din spatele casei sau pe balconul unde isi cresc plante aromatice dupa indicatiile lui Jamie Oliver. De altfel, nici criza economica mondiala nu incurajeaza pe nimeni sa mearga prea des la restaurant. Dar, indiferent de motivele pentru care ne petrecem mai mult timp in casa sau in jurul ei, pentru Cuplu e un lucru bun. Mai multa comunicare, mai mult timp impreuna, mai multa energie investita spre interior decit spre exterior. „Mama imi spune ca mai bine as mai fi facut inca un master in timpul pe care l-am petrecut in bucatarie, dar eu m-am distrat atit de bine!' Nu am gustat niciodata vreo prajitura facuta de I., dar o cred pe cuvint si ma gindesc ca pina la urma nici nu conteaza daca era ceva de capul prajiturilor. Important este ca m-a intrebat de curind daca cunosc vreo bona buna, pentru ca ea si S. au de gind de aiba un copil si nu vrea ca mama ei sa se ofere sa stea in timpul liber cu copilul.
Si asta nu pentru ca ne-ar fi lovit un val de optimism, ci pentru ca, spre deosebire de generatiile de dinaintea noastra, avem mult mai putine presiuni exterioare care sa ne oblige sa alegem viata in cuplu. Ne putem creste copiii in varianta monoparentala, depindem fiecare de propriul salariu, iar celibatul nu mai atrage priviri pe sub sprinceana. Asa ca alegem sa traim in Cuplu numai si numai pentru ca ne dorim acest lucru si pentru ca, macar teoretic, credem in iubire si intr-un final fericit.
Am vazut multe filme de dragoste, nu credem in zvonurile care spun ca intre Angelina si Brad au aparut recent tensiuni si sa nu uitam ca am fost de mici obisnuiti cu imaginea pastelata a printului si a printesei care imbatrinesc fericiti impreuna. (Intre timp, printul si printesa au fost inlocuiti de Mr. Big si Carrie, dar va dau cuvintul meu de onoare ca nu voi intra in aceasta discutie acum.) Nu ne indragostim din obligatie, ci ne indragostim pentru ca ne indragostim. Este ca diferenta dintre (anti)cheful cu care faceam temele pe care le aveam la scoala si proiectele pe care ni le alegem sa le facem in timpul liber pentru propria noastra placere.
Partea mai putin vesela a acestui lucru este ca devenim perfectionisti si, daca ni se pare ca ceva din relatia noastra nu merge chiar si pentru o scurta perioada de timp, deducem ca: nu meritam sa fim fericiti, nu sintem capabili sa avem o relatie, sintem victimele sentimentelor negative, am fost traumatizati de Cenusareasa intre 0 si 3 ani, am pornit in viata cu o parere falsa despre fericire, nu exista nimeni pe Pamint cu care sa fim compatibili etc. Dar, daca reusiti sa treceti peste primii ani de relatie si depasiti aceste momente, inseamna ca sinteti intr-un Cuplu solid, care are sanse sa supravietuiasca nu numai unei crize economice mondiale, ci si unei crize sentimentale mondiale.
Ma rog, aveti sanse, nu va garanteaza nimeni ca asa va fi. Nu ma abtin sa va spun ca bunicii unui prieten au avut prima cearta serioasa la peste 80 de ani, cind s-au acuzat reciproc de tentativa de omor. Ulterior, copiii si nepotii lor au aflat ca tentativa de omor fusese reala, constind intr-o soba lasata de bunic cu gazele pornite atunci cind bunica ii spusese ca avusese un amant cind fusese, in anii ‘60, la o specializare in RDG. Ulterior, s-au impacat, dar numai cind bunicul a aflat ca bunica are Alzheimer. Cum am ajuns sa vorbim de Alzheimer sau de tentative de omor? Ei bine, intotdeauna cind vorbesti despre cuplu ajungi la astfel de subiecte. Ideea de la care pornisem era ca responsabilitatea pe care o avem pentru Cuplul nostru poate lucra fie in favoarea, fie in defavoarea lui. Eu va rog sa va straduiti sa aplicati prima varianta.
Cuplul nu trece prin crize, Cuplul se reinventeaza
Uitati-va un pic in jurul vostru. Ce vedeti? Poate ca sinteti intr-un loc in care nu vedeti nimic in afara de revista ELLE pe care o tineti in mina, asa ca va trebui sa ma credeti pe cuvint cind va spun ca societatea de astazi ne-a invatat sa depasim crizele intr-un mod simplu si placut: prin reinventare. Absolut tot ce ne inconjoara, de la iaurturile cu fructe si pina la actorii de la Hollywood, apeleaza la reinventare atunci cind se simte amenintat de efectele unei crize. Fiecare moment prost este urmat de o reaparitie intr-o varianta imbunatatita a subiectului. Daca nu ma credeti, uitati-va la Mickey Rourke! Acum citeva zile am citit intr-o revista de scandal (nuu, nu imi cumpar reviste de scandal, am gasit-o din intimplare uitata pe strada linga o trecere de pietoni) ca are o iubita blonda si superba. Nu pot sa va dau detalii despre gradul de fericire din Cuplul lor, dar in poze pareau bucurosi. si, daca Mickey Rourke nu va convinge, ar trebui sa va ginditi la manevra pe care o face natura cu iarna si apoi cu reinventarea prin primavara, care ne face sa o iertam pentru toate neajunsurile, nametii si lapovita.
Asa, dar sa revenim la cuplu. Nu trebuie decit sa ne inspiram din tot ce se intimpla in jurul nostru si sa adoptam aceeasi strategie. Avem probleme de comunicare? Nu trebuie decit sa ne transformam intr-un cuplu care comunica prin dans si ne putem inscrie la un curs de tango ca sa ne dovedim ca se poate trai si asa. Sexul nu merge ca pe roate? Putem sa mergem la sport impreuna, vom consuma aceeasi cantitate de energie si nu vom mai merge prost-dispusi la culcare pentru ca vom fi mult prea obositi pentru sentimente atit de elaborate. Am o prietena care spune ca „din orice problema poti obtine ceva interesant, draga; eu nu pot trai zi de zi cu iubitul meu. Am putea sa ne omorim, nu glumesc. Asa ca mi-am gasit un job care presupune ca mai mult de jumatate din timp sa fiu plecata din Bucuresti. Eu nu ma mai plictisesc ca pe vremuri in fata calculatorului, nu ne mai certam pe motive stupide cum ar fi vasele nespalate sau un bec ars si neschimbat si am ajuns sa petrecem cele mai frumoase week-end-uri. Plec la fix, exact cind am fi inceput altadata sa ne certam'.
Asadar, uitati-va mai bine in jurul vostru si nu va temeti sa va purtati ca iaurturile de fructe cu ambalaje mai noi si mai frumoase, si nici ca Mickey Rourke. S-ar putea sa functioneze.
Foto:Pure passion .Fashion colors. from Shuttestock