Draga Tom Wilson, de Alex. Leo Serban

Vreau sa stii despre mine ca eu citesc rubrica ta numar de numar si-mi place tare mult. N-o sa ma apuc sa-ti spun ca ai un umor foarte british – e ca si cum i-ai spune unui scotian ca poarta kilt!

Recunosc ca am fost nitel surprins (ca sa nu zic socat) cind ai scris despre albumul lui Paris Hilton ca e bun, dar mi-am zis: hei, stie Tom al nostru ce zice, iar eu n-am ascultat albumul (Stars Are Blind e suficient pentru mine, thank you), asa ca nu ma bag in discutie…

Ce vreau eu sa-ti spun este ca, citindu-te, mi-am dat seama ca am un gust foarte prost in materie de muzica. Pentru ca mie imi place muzica pop. Nu ma pricep la electro, rave, trance, hip-hop etc.; pentru mine, muzica pop e aia de-ti gidila urechile in mod placut. E muzica pe care-o fredonezi in baie de unul singur si care te scoala de pe scaun s-o dansezi. Echivalentul unui entertainment movie la multiplex.

Nu mi-e rusine sa spun ca atunci cind aud o ABBA, un Boney M, Ricchi e Poveri, Village People sau – de la noi – O-Zone, DJ Project sau Morandi, incep sa dau din picioare. Probabil ca nu este ceea ce se cheama „muzica buna', dar al dracu sa fiu daca nu e buna de dansat!

Noi, astia cu cinemaul, avem filme de toate genurile: comedii, drame, melodrame, de aventuri, SF, istorice s.a.m.d. In fiecare gen sint lucruri bune si lucruri proaste. Dar genul, in sine, nu este „bun' sau „prost': el doar este. Si mie-mi plac toate genurile – inclusiv genurile la care pling(i)!

O balada muzicala, de exemplu, seamana – dupa capul meu – cu o melodrama. Unfaithful al Rihannei e o melodrama, Incomplete al lui Backstreet Boys la fel, in timp ce You’re Beautiful al lui James Blunt este un film de dragoste cu final nefericit (deci tot melodrama), caci solistul se-arunca in mare. Las totul balta cind le prind, ma ating – cum se spune – la lingurica, dar specialistii (ca tine) zic ca nu sint cool…

Asa ca am multe nelamuriri: piesele astea nu sint bune pentru ca nu sint bune, sau pentru ca unora nu le place genul? Faptul ca astfel de piese ajung number one denota un prost gust colectiv? Tot ce ajunge number one denota un prost gust colectiv? Exista, in muzica, piese-Casablanca, piese-Titanic si piese-Rocky? Si cum sint ele: bune sau proaste? („Cool' is not an option!)

Am multi prieteni care jura numai pe chestiile muzicale alternative, solicitante si sofisticate. Cum dau peste o ciudatenie de-asta, o asculta nonstop… Dar poti dansa pe ele?! Cum ar arata un party numai cu Royksopp?? Probabil, la fel de fun ca o nunta numai pe Kraftwerk… Cam astea ar fi intrebarile mele; daca nici tu nu ma lamuresti, ma arunc in mare – acum, iarna! Cu sinceritate, al tau fidel cititor a.l.s.

Articol publicat in ELLE Martie 2007

Urmăreşte cel mai nou VIDEO incărcat pe elle.ro