Dovezi de lipsă de interes și implicare cărora tu le găsești scuze

Nu te lasă în pace și în același timp lipsa sa de interes este evidentă și dureroasă. Nu poți să te desprinzi și atunci te minți singură.

Cel mai probabil ai mai întâlnit acest comportament de-a lungul timpului. Și ce ne interesează nu este în mod deosebit maniera în care celălalt se comportă, ci felul în care tu ai învățat să îi faci față, cum îi găsești scuze și cum, în final, te minți singură. Da, nu ești complet radicală de la prima abatere, deși și aici este totuși discutabil, respectiv despre ce abatere vorbim, și oferi încredere și o perioadă de timp în care să îl cunoști pe partener. Oare clarifici ce nu este acceptabil pentru tine? Îi ceri ceea ce ai nevoie? Sau notezi mental, aduni informațiile ca apoi să iei o decizie?

Însă decizia nu mai vine, ori decizia e ca să aștepți să se petreacă ceva cu adevărat foarte grav, scandalos care are puterea să te extragă de acolo? Nevoia ta de conexiune, dificultatea de a pune limite și în relație cu asta exact complianța, toate te țin într-o poveste alimentată din ambele direcții. Alimentată de tine prin speranță și mecanismele tocmai menționată și alimentată de partener prin comportamentul contradictoriu. Întâi este foarte drăguț, ca apoi să manifeste lipsă de interes și implicare. Iar din nevoia de conexiune te axezi doar pe primele și găsești scuze pentru cele din urmă.

Nu mai știe ce e aia relație

Ți-a povestit că ultima relație asumată cu adevărat a fost cu multă vreme în urmă. De atunci și până acum a avut aventuri sau relații pasagere. Și îți spui că a uitat cum este, nu mai are exercițiul relației asumate, serioase, s-a sălbăticit. Dar, lasă, că își revine el în cele din urmă. Desigur, asta nu se întâmplă.

Nu mai știe să se poarte cu o femeie

Singur fiind, petrecând mult timp cu prietenii lui, îți zici că a exersat relația de prietenie masculină, nu și cea de cuplu feminină. Și ca atare te tratează și pe tine ca și cum ești unul dintre băieți. Nu manifestă tandrețe, grijă, atenție, te lasă să te descurci singură cu orice fel de problemă te confrunți. Însă și gesturile de curtoazie, de respect către o femeie îi lipsesc în relație cu tine. Apoi observi că le face cu o prietenă și e puțin bulversant. Dar îți spui, din nou, că ea e doar o prietenă și vrea să lase impresie bună. Realitatea e că pentru tine nu vrea să depună efort și, da, e foarte preocupat de imaginea pe care o lasă în exterior. Se simte îndreptățit să primească tot ce e mai bun de la tine, dar nu și să ofere.

Nu îți e alături în momente cheie

Poate este vorba despre pierderea locului de muncă, de probleme serioase pe care le ai la serviciu, reducerea drastică a salariului, ceva cu impact semnificativ. Poate că ai tu probleme de sănătate de care îți este foarte frică. Ori cineva drag ție s-a îmbolnăvit sau a decedat. Chiar aspecte de viață care nu sunt nicicum de ignorat, însă el face asta. Spune două vorbe și apoi se comportă ca și cum situația respectivă nu există, inclusiv de la tine cere același lucru, ori te numește prea sensibilă. Nu concepi ca cineva cu care tu ai o relație să fie așa lipsit de empatie, să fie atât de egoist. Uman chiar crezi că nu se poate așa ceva, e mult prea mult. Și croșetezi o serie de explicații care să-ți ofere confortul de a rămâne mai departe alături de el.