Dovezi că partenerul tău de cuplu este workaholic

Există o serie de semne clare care îți arată că partenerul tău de cuplu este dependent de muncă. Cum știi că este workaholic.

Îți spui că este pasiunea lui căreia i se dedică în întregime. Că e ambițios și vrea să evolueze din punct de vedere profesional. Că aveți nevoie de bani și lucrează atât de mult pentru familie. Că mediul de la serviciu e unul toxic, în care e supraîncărcat cu task-uri și nu poate face față, motiv pentru care muncește enorm și până târziu. Dar el poate lăsa la o parte orice alt aspect al existenței lui pentru că este workaholic, iar în acest context atitudinea este cea care dă de gândit. De ce se ajunge la asta? Pentru că e un mod de a fugi de realitate și de problemele cu care se confruntă în afara job-ului, are o imensă teamă de eșec, prin muncă simte că se validează și e valoros, e anxios și îi este foarte frică de sărăcie.

Se simte deficient

Și dorește să corecteze această deficiență prin banii pe care îi câștigă. Poate vine dintr-o familie săracă, iar asta l-a impactat teribil, a fost mereu într-un mediu social înalt, iar el fiind mai modest a visat la statutul respectiv. Consideră succesul profesional o modalitate de a se valida, de a dovedi că e valoros, important și ca atare nu există o graniță între el ca individ și muncă.

Trăiește pentru a munci

Nu are hobby-uri și plăceri în afară de muncă. Se lasă greu convins să plecați undeva la final de săptămână când mai fuge puțin la birou sau lucrează de acasă. Și în vacanțe este lipit de telefon pentru diverse convorbiri legate de job, răspunde la e-mailuri, este continuu conectat. Este primul la serviciu și pleacă ultimul, chiar dacă poate delega nu o face și se supraîncarcă el.

Este constant epuizat…

… și nu vede în asta o problemă. Se plânge că nu se simte bine, nu merge la medici, nu își face analize, ia o mulțime de vitamine dar nu ajustează implicarea în muncă și ritmul profesional. Desigur sportul este exclus deoarece nu are timp, iar alimentația este cât se poate de precară. Ori mănâncă tot felul de prostii la serviciu, ori îi faci tu pachet cu care de multe ori se întoarce acasă deoarece nu a avut timp la prânz. Sau sare peste prânz și chiar mănâncă prima și singura dată în zi seara, când alimentele consumate sunt semnificative cantitativ.

Nu se poate detașa

Nu lasă serviciul la ușa biroului sau a casei. E normal să discuți cu partenerul aspecte legate de job. Să te ventilezi când ești supărat, să ceri un sfat. Însă la el principalul subiect de discuție e munca. S-a obișnuit să verifice mailul automat, să discute cu colegii târziu în noapte, nici Sărbătorile nu fac excepție, iar ca stare generală pur și simplu este în priză mereu.

Simte că nu este de ajuns

Indiferent ce realizare grozavă a avut el o minimizează. O pune pe seama întâmplării, unor factori externi, nu își asumă laudele și progesul. Standardele sunt foarte ridicate și crește miza constant. Nimic nu este suficient, el nu este suficient. Perfecționarea, cursurile, specializările nu au în spate normalitatea evoluției profesionale, câștigarea de noi unelte și informație, ci un nu sunt de ajuns și trebuie să cresc și mai mult, și mai mult, fără o limită reală și sănătoasă.