In urma cu cateva luni, au venit in Bucuresti doua prietene din Madrid. S-au cazat la Hotel Cismigiu. Sambata dimineata, la 11.30, m-am dus sa le vizitez.
Entuziasmata si tanand in mana doua pachete invelite in hartie in roz. Intru in lift, apas 3. Liftul nu porneste. Mai apas o data; liftul nu porneste. Observ anuntul care spune ca liftul functioneaza doar pe baza de card. Ma duc la receptie si mi se cere un act de identitate. Tanara receptionista ii face o copie xerox. „De ce trebuie sa-mi faceti copie la buletin?' „Asa cere regulamentul!'. Apoi, cu zambetul pe buze, ma intreaba la ce camera merg. „308', ii raspund zambindu-i la randul meu. „Si, domnul va asteapta?'. Cateva ore mai tarziu aceleasi doamne de la camera 308 primesc vizita unui domn. Si lui i se cere un act de identitate, care este xeroxat. Doar ca pe el nu-l intreaba nimeni daca il asteapta un domn, o doamna, doua doamne, un domn si o doamna.
Probabil ca regulamentul hotelului Cismigiu stipuleaza ca orice doamna singura care intra in hotel este asteptata cu siguranta de un domn. Ca este, cu alte cuvinte, o iubita, o amanta, o persoana care practica sexul comercial. Ca o femeie (singura) nu-si poate justifica prezenta decat in raport cu un barbat.
Ce se intampla cand o femeie insotita de o fetita merge cu autobuzul 335 prin Bucuresti? Un domn o abordeaza si ii spune: „Sa va traiasca fetita! Ce copil reusit! Seamana cu mamica ei!' Da, Ana este o fetita frumoasa si primesc mereu astfel de complimente. „Multumesc!', ii raspund zambind.
„Si tu esti foarte frumoasa!', continua el. „Ti-as da limbi! Ti-as trage-o in cur!'. Fanteziile porno ale domnului continua cale de doua statii. In auzul Anei (pe care o strang intr-un gest instinctiv langa mine) si al celorlati calatori din autobuz. Nimeni nu schiteaza nici un gest sa-l opreasca. Poate ca o sa ma intrebati de ce n-am coborat imediat. Era seara si intuneric, mi-era teama ca va cobori dupa noi. De ce n-am sunat la 112? Eram paralizata si perplexa. „Norocul' meu a fost ca domnul a coborat inaintea mea. Da, carcotasii parenting-ului vor spune ca la ora aia copilul trebuia sa fie in pat si sa doarma. Pledez vinovata, doar ca in apararea mea voi spune ca era ziua mea si luasem cina in oras. Cu fetita mea, da.
„Tu n-ai auzit de taxi? De ce mergi cu autobuzul?', am fost intrebata cand am istorisit intamplarea. Ba da, am auzit. Doar ca atunci cand un sofer de taxi vede o mama singura cu un copil si aude destinatia (Otopeni), o informeaza ca de acolo se intoarce pe gol si, in functie de generozitatea de moment, propune sume care variaza intre 50 si 100 de lei (depinde daca ploua, ninge, e intuneric). Si da, daca ploua, ninge, e intuneric, si sunt zece taxiuri parcate, soferii te vor refuza unul dupa altul. Unul chiar si-a inchis geamurile cand m-am aplecat sa-i vorbesc.
„Asa-ti trebuie daca nu-ti instalezi Uber.' Sau daca umbli in fusta scurta. Sau daca mergi singura pe strada. Sau daca intri intr-un hotel… Sau daca esti la 12 noaptea pe strada… Sau… Stiti la ce ma refer. Daca esti o victima, sigur ai facut ceva: ai provocat, ai avut un comportament inadecvat, ai fost imbracata indecent. Ai gresit tu cu ceva, altfel nu s-ar fi luat aiurea de tine!
Mi-as dori ca toti cei care declara pe FB sus si tare ca indivizii de teapa acestui domn sunt niste monstri si ca trebuie pedepsiti sa-si pastreze virulenta si spiritul justitiar si atunci cand vor parasi spatiul virtual si (cvasi)anonim al retelelor de socializare si se vor plimba cu autobuzul sau cu metroul, unde zilnic sunt pipaite si acostate zeci de femei. Sa ia atitudine si atunci cand sunt claxonate si injurate soferite in trafic. Sau cand vor descalifica o femeie, doar pe motiv ca este frumoasa si eleganta. Atata timp cat suntem impasibili sau zambim amuzati atunci cand o femeie este fluierata, acostata, jignita pe strada suntem cu totii complici. Iar maine in locul unei femei (anonime sau cu notorietate), hartuita intr-un tren, intr-un autobuz sau intr-un hotel din centrul Bucurestiului, ar putea fi sora ta, mama ta, fiica ta! Si nu o femeie care sigur a facut ea ceva!
Am postat un fragment din acest articol (cu hashtag-ul #MeToo) si pe contul meu personal de Facebook. Am fost acuzata ca l-am plagiat, si ca este un articol aparut in urma cu doi ani. Cam la asta se reduce reactia unora: atunci cand cutezam sa spunem cu ce ne confruntam suntem atacate in cele mai josnice moduri cu putinta. Dar asta nu inseamna ca vom fi mai putin vocale! Ci dimpotriva!