Diverse, de Alex. Leo Serban

Sa mi se ingaduie sa contribui si eu cu o mica anecdota despre Mihaela Radulescu.

Era prin 96, ma-ntorceam de la New York, cu Andrei Plesu, si asteptam sa ne imbarcam, in aeroport; dl Plesu tocmai imi povestea care-i treaba cu „pariul lui Pascal' (chestii grele, nu mai intru-n detalii), eu eram numai urechi, cind observ ca privirea i se fixeaza undeva in spatele meu, iar fraza-i ramine suspendata intre „pariu' si „Pascal'. Si-mi spune: „Asta-i aia, cum o cheama?'.

Ma-ntorc si o vad pe Mihaela. „Pai, zic, e Mihaela Radulescu.' Si le fac cunostinta. (Mihaela se-ntorcea de la Los Angeles, de la Oscaruri, probabil.) Nu multa lume se poate lauda, cred, cu faptul ca „i-a introdus' pe Plesu si Mihaela, la NY, pe aeroportul JFK! Nici eu nu ma laud, dar – ce voiam sa spun cu asta? Ah, era doar o contributie la portretul doamnei MR, „o femeie cu c…ie', cum spunea Andreea Esca. Intre noi fie vorba, nu sta, nici ea, prea rau la capitolul asta 😉

Pe TVR1 exista o emisiune la care nu ma prea uit, dar – cum se zice – mai „pic' peste ea. Este animata de o creatoare de moda si e simbata dupa-masa. Am citit undeva ca „target'-ul TVR1-lui, mai ales simbata dupa-masa, este format din persoane din mediul rural si pensionari; asa se explica, probabil, de ce – printre „catwalk'-uri & fite – realizatorii au simtit nevoia sa-l invite (la emisiunea pe care am picat eu) pe dl Benone Sinulescu, „nea Beni', cum i se spune. Care „nea Beni' a dat-o, fireste, pe populare – ca doar asta-i targetu lui!

Acuma, faza: fitosii & fitoasele din platou s-au prins in hora, mai ceva ca la perinita, of, of, mai, mai… Pe bune, merita sa-i vedeti. Zici ca erai la Folclorul contraataca. Dar se pare ca ataca pe toate televiziunile. Indiferent de target.

Recent, am avut placerea sa prezint romanul Miercurea cenusii de Ethan Hawke, in prezenta autorului. Cartea (aparuta la Humanitas) e o surpriza pentru cei care nu-l stiu pe Ethan decit in calitate de actor (Marile sperante, Gattaca etc.) sau/si de ex-sot al Umei Thurman: este al doilea sau roman, mai complex si mai reusit decit primul (The Hottest State) care era, la rindul lui, un debut remarcabil…

Stateam, amindoi, cu fundul pe scena in sala cinematografului respectiv, la 10 dimineata, era mai putina lume ca-n seara dinainte, cind fusese prezentat filmul Tape (Marturisirea, in care Ethan face – cred – cel mai bun rol al sau), si nu m-am putut abtine sa-i soptesc, la ureche: „Asta-i diferenta dintre film si literatura…' El a dat din cap, cu caciulita aia de lina cafenie pe care parca scria „Hei, eu sint un anti-star!' – si-ntr-adevar, Hawke nu arata ca o „Vedeta': era in aceeasi helanca rosie sport, in blugi si cu ghetute de piele intoarsa.

Si cum stateam asa, cu picioarele balanganindu-se peste marginea scenei – ca doi pusti pe un gard –, m-am gindit: Uite, avem exact acelasi tip de ghetute, el – negre, eu – verde inchis: mondializare, frate! Si, culmea, ale lui sint mai vechi… Dar toata lumea stie ca „mai vechi = mai comod', asa ca Ethan si le balanganea mai liber.

Ceea ce cred ca spune ceva important despre conditia umana, dar am uitat ce.

Articol publicat in ELLE Decembrie 2005

Urmăreşte cel mai nou VIDEO incărcat pe elle.ro