Divergențe de parenting care vă pot aduce mari probleme de cuplu, chiar și despărțirea

Aceste diferențe de opinie din zona de parenting sunt atât de puternice încât afectează iremediabil cuplul.

Îți mai amintești când la primele întâlniri vorbeați despre pasiunile voastre, cum vă place să petreceți timpul liber, aspecte legate de politică, religie? Cum disecați împreună aspecte cotidiene și identificați puncte comune, dacă principiile și valorile voastre morale se aliniază sau nu? Pe această listă era util să introduceți și zona de parenting. Căci după ce apare primul copil e posibil să realizați că viziunile în ceea ce privește creșterea și educarea lui sunt atât de diferite încât asta alterează și conexiunea emoțională din cuplu, iar traiul împreună devine imposibil. Ba mai mult, chiar tatăl copilului se transformă într-un personaj de care simți visceral să îl protejezi pe cel mic.

Violența fizică

Bătaia e ruptă din rai… pentru că nu este locul ei acolo. Dar din păcate și acum este văzută ca o metodă eficientă de a educa copilul, de a-i corecta comportamentele greșite. Partenerul nu vede o problemă, ba susține că și pe el l-au bătut părinții când și când, iar fără asta cine știe ce ar fi ajuns. Astăzi e omul care e tocmai și datorită corecțiilor fizice. O capcană mentală ce reflectă loialitatea față de părinții lui, un mod de a face față suferinței imense provocată tocmai de acele bătăi. Dar din păcate perpetuează abuzul dureros asupra propriului copil.

Critica, exigențele, comparația

Cum să îl motiveze pe fiul său să fie mai bun? Să fie ambițios? Să vrea mai mult și să lupte pentru ceea ce își dorește? Impunând asupra sa niște exigențe foarte mari, chiar nerealiste, comparându-l frecvent cu alți copii în scopul evidențierii incapacității sale. Umilirea, înjosirea prin critici dure sau voalate, dar care sunt la fel de dăunătoare. Evident, copilul nu este stimulat, ci i se distruge stima de sine și încrederea în forțele propriii. Învață că pentru a fi iubit și acceptat de tatăl său e obligatoriu să fie performant. Sau ca să se protejeze de toată acea critică e necesar să îi facă pe plac părintelui său.

E treaba femeii

Tot ce ține de copil este lăsat în grija sau responsabilitatea ta. De la prepararea mâncării, la participarea la ședințele cu părinții, baia de seară și culcatul, hăinuțele, alegerea grădiniței sau a școlii, joaca și timpul liber. Ai puternica senzație că ești o mamă singură, deși ești căsătorită sau locuiești împreună cu tatăl copilului, fără a oficializa legal relația. Îi soliciți ajutorul, îi explici cât îți este de greu, dar nu te aude sau consideră că este un aspect al familiei ce ține doar de tine.

Implicarea terților

Ați stabilit în linii mari niște perspective de parenting, dar totul se pierde când se implică bunicii. Consideră că ei știu mai bine, din moment ce au mai crescut și alte generații. Ce ați stabilit ca regulă nu îl deranjează să fie încălcată, chiar dacă se văd ulterior efecte în comportamentul copilului. E mai receptiv la recomandările lor sau ale fraților, surorilor, decât la ceea ce zici că vrei tu pentru copilul tău.

Să se calmeze singur

Înțelege tantrumurile drept crize de nervi, accese de răsfăț, indisciplină, că cel mic vrea să îl enerveze intenționat, că își bate joc de el. Și de aici până la pedepse aspre, extrem de dure, drumul e foarte scurt. Are așteptări nerealiste de la un copil mic, să se comporte ca un adult, să își gestioneze singur emoțiile, să ceară clar ce vrea. Nu acceptă că cel mic nu are capacitatea asta, nu știe ce să facă cu ceea ce simte, că el se coreglează în relație cu părintele.

Inconstanța

Azi îi cere copilului ceva, mâine altceva, mesajele sunt confuze, contradictorii și copilul chiar nu mai știe ce să înțeleagă. Nici tu, de altfel. Intră în luptă pentru putere în relație cu tine în fața copilului, îți contestă în fața lui autoritatea. Ceea ce ați stabilit voi doi este anulat într-o discuție în care tu devii personajul negativ, iar el cel pozitiv.