Cum ați ajuns la aceste dinamici nesănătoase în cuplul vostru? Uneori nici nu știi. Parcă a venit totul de la sine. Pentru că cel mai probabil sunt niște moduri de a face față în diverse situații pe care le-ați antrenat în timp unul cu celălalt, sau au fost dobândite încă din copilărie sau adolescență. Iar acum au apărut ocaziile de a ieși la suprafață. Un lucru este cert: pentru o dinamică nesănătoasă e nevoie de doi. Și dacă vrei să întrerupi acest cerc în care vă învârtiți și nu vă face bine niciunuia, asumă-ți responsabilitatea propriei contribuții și acționează diferit. Iar o discuție onestă cu partenerul, în care să îi pui oglinda în față, este mai mult decât necesară sau utilă.
Așteptările nerealiste
Partenerul are niște exigențe care nu știi dacă te enervează îngrozitor sau te amuză fiind și uimită în același timp. Glumește? Încearcă să întindă coarda și dacă iese, norocul lui? Sau e cât se poate de serios? Dar exigențele acestea sunt cerințe serioase pe care partenerul nu le identifică drept exagerări. De parcă ziua ar avea 48 sau 72 de ore și cel căruia i se cer lucrurile respective este un super om. Resursele sunt limitate, inclusiv cele de răbdare în care îi explici cum este omenește imposibil să faci ce are el pretenția să se întâmple. Ca atare niște reguli ale relației, reguli financiare și reguli legate de gospodărie ar putea să așeze mai clar perspectivele.
Supunerea
Este pe de-o parte legată de cuplul vostru. Îmi subjug nevoile, dorințele, alegerile și contează doar cele ale partenerului. Că așa va fi bine, el mulțumit, se va purta frumos, va rămâne în relație. Dar chiar și cu un astfel de tablou, relația tot se poate încheia. Alt tip de supunere e cea față de familia de origine, a ta proprie sau a lui. În care devii o fetiță ascultătoare ce nu dorește să își dezamăgească părinții și nu este complet asumată în relație. Sau un fel de fiică docilă pentru părinții lui, ceea ce se traduce într-un soi de incest și viață sexuală cu probleme, din moment ce amândoi sunteți copiii părinților lui. Lucrurile devin și mai disfuncționale când cuplul tânăr locuiește cu părinții. Nici nu contează ai cui, sau cât de cool și de treabă sunt părinții, ori niște controlori care tratează cuplul tânăr ca pe adolescenți. La maturitate puii zboară din cuib, sau cel puțin așa ar fi indicat.
Rezolvi pentru el
Este entuziast, inovativ, promite, ideile lui chiar sunt foarte bune, strălucitoare uneori. Și plin de avânt se apucă de treabă. Doar că dintr-un motiv sau altul motivația se diluează până la dispariție totală și te trezești în postura de a face în locul lui, de a continua tu din punctul unde a rămas el. Ceea ce evident te încarcă suplimentar, te obosește, te face să nu mai ai timp pentru tine și prioritățile tale să treacă undeva la finalul listei. Treptat partenerul se obișnuiește cu acest stil și uneori îți deleagă sarcini de-ale lui în mod conștient.
Despărțiri și împăcări
Multiplele despărțiri și împăcări spulberă sentimentul de siguranță în cuplu, încrederea în celălalt. Nu încrederea că nu ar înșela, ci aceea că te poți baza pe el, că nu va face ceva să te rănească, că e acolo pentru tine. Acest șir de despărțiri și împăcări vă împiedică să vă concentrați pe găsirea de soluții pentru problemele voastre și vă distrag de la ele. În plus, se creează un tipar al acțiunilor care rănesc și care nu au consecințe.
Citește și:
Cum să comunici mai matur cu partenerul de cuplu. Strategii de exersat zilnic
Foto: PR