Dinamici în cuplu unde acorzi un prea mare capital de încredere

Este sănătos să acorzi în cuplu un capital de încredere, dar asta nu înseamnă că nu pot fi situații când prea multă încredere devine dăunătoare.

Este de-a dreptul chinuitor să fii într-o relație și să nu ai absolut deloc încredere în partener. Devii extrem de suspicioasă și când nu există motive reale, ești permanent vigilentă, siguranța, liniștea, echilibrul sunt spulberate. Acesta este un pol, celălalt, opus, implică încredere acordată complet. Sigur că există un grad de încredere acordat din oficiu, dar apoi încrederea se construiește în timp când vezi că ceea ce spune partenerul se potrivește cu ceea ce face. Încrederea oarbă, în care nu te uiți la realitate ci doar la ceea ce spune celălalt, este ieșirea din rolul tău de adult, o cedare a puterii, a capacității de a te proteja, de a avea grijă de tine. Ca un copilaș care pentru a supraviețui este nevoit să creadă orice îi zice adultul care îl îngrijește, și de care e dependent. Doar că nu mai ești un copilaș care nu are de ales.

Teama de conflicte

Pentru tine numai ideea de a te certa e de-a dreptul paralizantă. Urăști confruntările, chiar și făcute empatic, cu blândețe. Un conflict îl privești ca pe o amenințare la starea și continuitatea relației. Iar excesul de încredere este o modalitate prin care eviți aceste conflicte, îți eviți frica.

Consecințele

Felul în care partenerul a reacționat ori de câte ori ți-ai spus părerea, ai atras atenția asupra unui fapt care te-a deranjat a fost foarte amplu și te-a rănit enorm. Partenerul este foarte volatil, dominator, vrea să controleze absolut fiecare detaliu din viața voastră, inclusiv pe tine. Să fii docilă, să crezi tot ceea ce îți zice previne acele explozii sau pedepse care au fost foarte greu de dus din punct de vedere emoțional. Și perpetuează comportamentul lui abuziv.

Manipularea

Desigur că un capital de încredere exagerat pavează calea spre manipulare pusă în practică din plin de celălalt. Poate că nici nu mai are nevoie să apeleze la gaslighting, la deformarea realității în care să te convingă de faptul că lucrurile sunt cum zice el, nu cum le vezi tu și oricine altcineva. Asta pentru că și dacă te uiți la o portocală, iar partenerul afirmă că este piersică vei agrea convinsă că este piersică și de fapt nu ai observat tu corect.

Se profită de tine

Ai încredere în povestea pe care ți-o spune, ești dispusă să îi oferi absolut tot ajutorul posibil pentru a-l scoate din încurcătură. Minusul? Asta te face o țintă pentru persoanele care profită de alți oameni fără niciun fel de remușcare. Sigur că în cuplu îți susții partenerul când este greu, doar că în acest caz nu e vorba despre această normalitate, ci despre rele intenții din start.

Stima ta de sine…

… scade sau e menținută la un nivel foarte jos. Nu pui limite, nu știi cum să faci și să antrenezi asta. La un moment dat devine clară dinamica nesănătoasă? Deoarece se petrece ceva ce efectiv nu mai ai cum să negi? O persoană foarte dragă ție îți pune în față oglinda relației și câștigă capitalul acesta de încredere? Din păcate se declanșează o tiradă critică la adresa propriei persoane care nu face altceva decât să te rănească suplimentar.