Dimineata, sfirsitul unei aventuri…sau inceputul unei povesti de dragoste?

Mai intii am sa va spun un banc. Muma Padurii isi petrecea zilele de vara sufocata de caldura si de plictiseala. Singurul amic statornic era un papagal, pe care il tinea pe umarul ei sting. Papagalul o consola cu vorbe aruncate in doi peri, cind o cicalea, cind o lauda. Dar intr-o zi viata ei s-a schimbat…

Muma Padurii si tinarul debusolat
Muma Padurii a zarit trecind prin padure un tinar debusolat, care se ratacise. Imediat, aranjindu-si fardul si rujul, Muma Padurii pleca pe urmele tinarului. „Hei, dragul meu, iti promit o infocata noapte de dragoste daca ghicesti ce animal tin pe umarul meu sting. Tinarul, nauc de caldura, frecindu-se la ochi si privind cind la Muma, cind la papagal, zise dupa o indelunga chibzuinta: „E un bou. La care Muma Padurii raspunse: „Bou esti tu. Dar de data asta te iert, treaca de la mine. Iti ofer ce ti-am promis: o infocata noapte de dragoste.

Sa ne inchipuim continuarea bancului. Va fi in stare sa-i ofere Muma Padurii o strasnica noapte de dragoste? Va fi! Va avea locuri in padure unde sa-l excite? Va avea! Nimic nu e mai placut decit sa faci dragoste linga susurul unui piriu sau intr-o poienita. Va fi padurea locul cel mai nimerit pentru a admira cerul si pentru a stoarce un lirism mustos? Va fi! {i totusi, are de ce sa fie ingindurat tinarul ratacit prin padure? Aparent, totul ar fi perfect. Dar intervine o problema, una mica, pe care nu avem cum s-o surmontam: dimineata de dupa.

Dupa o fierbinte noapte de dragoste, in timpul careia Muma Padurii poate parea reincarnarea Claudiei Schiffer, soseste dimi­neata, iar visul, simturile, ambianta se destrama. Tot ce era frumos in timpul nop­tii devine straniu si macabru dimineata. Daca Muma Padurii mai si sfo­raie, e foarte clar ca tinarul, cind se va trezi, isi va da seama cit a fost de prost ca s-a lasat sedus si va fugi mincind pamintul, nu inainte de a mai intoarce o privire spre cea care i-a fost companioana de o noapte: brrr, atit va spune tinarul nostru din poveste.

Straniul domn Kaufmann
Chestia asta cu diminetile unui cuplu dupa noptile de dragoste poate parea oarecum neinsemnata. Te trezesti impreuna cu el sau cu ea, ii dai un pupic, unul dintre parteneri „se sacrifica si prepara cafeaua, apoi dusul, imbracatul si plecarea la serviciu. E simplu, nu? Numai ca pe lumea asta mai traiesc si psihologi, si sociologi, si antropologi. Unul dintre ei, un sociolog francez in voga la Paris, Jean-Claude Kaufmann, vine si spune: „Atentie la prima dimineata dupa o noapte de iubire!. In prima dimineata puteti des­coperi fie semnele de inceput ale unei iubiri, fie se va risipi totul si ce s-a intimplat noaptea va ramine circumscris unei aventuri.

Sociologul de care va vorbeam, Jean-Claude Kaufmann, a studiat mai multe cupluri. S-a intilnit cu aceste cupluri timp de doi ani. Le-a „investigat dupa metode sociologice. Discutiile si concluziile au devenit o carte, publicata mai intii la Paris, editata apoi in 12 limbi, aparuta si in romaneste anul acesta la Editura Humanitas sub titlul Prima dimineata de dupa. Cum incepe o poveste de dragoste, in traducerea impecabil realizata de Dana Ligia Ilin.

Trebuie sa va marturisesc ca ideea de a discuta despre „prima dimineata de dupa mi s-a parut extrem de tentanta. Adica, se intimpla sa ai o formidabila noapte de dragoste cu cineva, sa te simti nemaipomenit de bine si, cind te pregateai sa asezi in cutiutele nestiute ale memoriei toata intimplarea, vine acest straniu domn Kaufmann si-ti zice: „Nu-i destul. Ia incearca, mataluta, sa-ti amintesti cum a fost dimineata. Hai sa vedem ce-ati facut in acea dimineata. Sigur ca tu te tii batos, ca nu-ti mai amintesti, ca n-are importanta, ca nu trebuie sa cautam pete in soare. Dar un dracusor nu-ti da pace. si, cu siguranta, imboldit de acest domn Kaufmann, iti vei aminti. Acest sociolog francez are capacitatea de a scormoni nu doar printre personajele cartii sale, ci in fiecare cititor. {i mai are un atu: nu foloseste o reteta, nu zice „asta e dimineata perfecta. El descrie si ne invaluie.

Desfatare in semne banale
In primul rind, el spune ca „prima dimineata este un non-eveniment, ca intimplarile sint banale. Ca te trezesti intr-un „pat cocon, care pastreaza caldura trupurilor si aroma noptii de dragoste, ca ai dori sa prelungesti le­nevia, ca ai un soi de tandrete pe care vrei sa o arati celuilalt. Problemele incep abia cind te dai jos din pat. Ce tie ti se pare normal – sa maninci mai intii, de exemplu, sau sa umbli goala prin casa, sau sa te napustesti la baie –, celuilalt i s-ar putea parea ca sint mici „agresiuni sau „sufocari. Chiar si lumina prea puternica, venita prin geamuri – deh, ai uitat sa tragi o­­bloa­nele! – l-ar putea sicii. {i totusi…
Oricite obiceiuri bine statornicite ai avea, „prima dimineata aduce cu sine incertitudinea: ce va fi mai departe intre noi?

Pe urma, in „prima dimineata exista o teama sa nu dezamagesti. De aceea, in acele mo­­mente, in­cerci sa-i faci pe plac par­­tenerului. Daca noaptea cei doi si-au alungat inhibitiile, dimineata sint mai stingheri, fiecare cauta sa se faca placut celuilalt, se straduieste sa-i ofere bucurie si desfatare. Jean-Claude Kaufmann, pe care l-am intilnit la Bucuresti cu ocazia lansarii cartii aparute la Humanitas, imi spunea ca evolutia unui cu­plu nu se hotaraste noaptea, ci dimineata. „Modul in care isi vor vorbi dimineata va hotari totul. E foarte importanta dimineata, daca vrei sa-l revezi pe celalalt, daca vrei sa fii impreuna cu el. Sint foarte multe semne simple, care isi au relevanta lor. De exemplu, in patul-cocon, conversatia poate fi banala. Asta numai aparent. Conteaza inflexiunile vocii, cum faci pauzele dintre cuvinte. Frazele banale, cind intrebi daca e buna cafeaua si cind ti se ras­pun­de ca e minunata, pot fi spuse cu foarte multa emotie. Prima dimineata trebuie traita deplin. Adesea, micile intimplari, care pot parea aventuri, devin marile po­vesti de dragoste, imi spunea Jean-Claude Kauf­mann. Ce traiesti in prima dimineata se perpetueaza, chiar daca, poate, nu intotdeauna la intensitatea de atunci, in multe alte dimineti ale unui cuplu.

Sa ne uitam si in gradina noastra
Autorul a vorbit doar cu persoane care traiesc in Franta. Fara nici o pretentie de studiu stiintific, fara sa am staruinta sociologului, am incercat sa vad „prima dimineata ca un fenomen global; am coborit la statia Romania. Problemele iubirii se aseamana, iar la Paris si la Bucuresti trece acelasi tren. Iata trei povesti.

Mariana si Andrei s-au cunoscut in timpul liceului. Stateau impreuna in banca, erau foarte buni la mate­matica amindoi, rezolvau probleme impreuna si se ajutau la teze. Au facut dragoste ziua, cind parintii nu erau acasa. Practic, n-au avut o prima dimineata decit foarte tirziu, atunci cind, la terminarea liceului, au plecat impreuna in vacanta. N-au vazut nici un handicap in faptul ca le-a lipsit „prima dimineata sau, mai exact spus, dupa ce au facut dragoste prima data, n-au putut sa adoarma si sa se trezeasca impreuna. Au incercat sa recupereze absenta „primei dimineti.

Astazi, au doi copii mari. Cind copiii sint plecati in tabere sau la bunici, au cele mai fantastice dimineti, zic ei. Le place sa fie eliberati de constringeri profesionale. In conce­diu, exista o mare placere sa se dezmorteasca impreuna. Nu fac nimic special, lenevesc, dar au recuperat „primele dimineti.