Nu sunt un fan al dietelor la moda si nu am nici vointa necesara pentru a inlatura din alimentatie si din viata chiar tot ce zic specialistii ca dauneaza grav sanatatii (bunaoara, nu-mi imaginez viata fara Nutella). Dar, intr-o mare masura, respect reguli pe care le inteleg si in care cred si, mai presus de orice, aplic pe trupul si pe sufletul meu ceea ce simt ca face cu adevarat pereche cu ele si provoaca armonia de care am nevoie.
Imi place sa citesc despre ceea ce imi face bine, in toate sensurile, si nu ratez aproape nici o noutate in domeniu, fie ca e vorba de reviste, carti sau site-uri de incredere. Desigur, cantitatea de informatii e coplesitoare, dar fac o selectie prietenoasa si realista si ma dedau rapid la orice noua „tendinta in alimentatie sau preocupare de timp liber. Pentru ca, nu stiu daca ati invatat bine lectia asta, nu doar ceea ce mancam si ce bem ne tine in forma, nu doar orele de miscare pe care i le dedicam trupului ne modeleaza silueta, ci si tot ceea ce ne anima sufletul si ne limpezeste mintea.
Specialistii spun ca trebuie sa mancam pe indelete si au inclus toate detaliile acestei idei intr-un titlu misterios – „Sa mancam ceea ce bem si sa bem ceea ce mancam. Stiu ca nu ne iese mereu, stiu ca luxul de a sta macar 20 de minute la o masa ni-l putem permite din ce in ce mai rar (cam de atata timp are nevoie creierul pentru a simti senzatia de satietate), dar macar din cand in cand putem face exercitiul de a ne concentra pe ceea ce mancam. Nu degeaba ne tot spuneau parintii sa nu mancam in fata televizorului sau sa nu citim in timp ce mancam. Poate nu stiau sa explice cu argumentele de azi, dar ele suna cam asa: cu cat mestecam mai mult orice inghititura, cu atat producem mai multa saliva si, deci, avem o digestie mai usoara, de care se ocupa enzimele cu pricina.
Pana si sucurile de legume si fructe sunt mai corect asimiliate de organism daca le „plimbam mai mult in gura, ca si cum am vizualiza din ce sunt facute. Cu cat mancam mai incet, cu atat tragem mai mult de timp si ii dam sansa creierului sa ne transmita ca s-a saturat, deci ca nu e cazul sa ne mai umplem farfuria sau sa o lingem pana la victoria finala. Ei bine, multi parinti si bunici ne-au agasat in copilarie cu textul „cine nu mananca tot din farfurie nu primeste desert – si aici greseau. Si astazi mai auzim indemnul asta, ignorand faptul ca, instinctiv, copiii care mananca intr-un ritm mai lent stiu exact cand s-au saturat si nu e nevoie sa-i fortam.
Trecand la nivelul urmator, trebuie sa invatam sa „digeram corect si problemele emotionale. Nu e o noutate, dar imi face placere s-o repet – stresul ingrasa cel mai rau, nu rasul, cum gresit zice o zicala. Cu cat suntem mai deschisi la a ierta greselile altora si chiar pe ale noastre, cu cat suntem mai apti de a accepta anumite situatii si de a cauta, concret, solutii de a iesi din incurcaturi sau gropi emotionale, cu atat eliminam mai mult stresul care ne viruseaza tot sistemul. Calmul e o stare pentru care trebuie sa muncim, care e musai sa ne preocupe, fie ca-l obtinem dintr-o plimbare, o ora de miscare, o curatenie apriga prin casa, in care sa nu uitam sa punem ordine si in cele mai uitate sertare, o pauza de ascultat muzica preferata, o carte buna sau un film pozitiv… anything goes.
Page: 1 2